bb-team

Publicat pe 23.04.2018 și citit în 5 minute.

Salutări de la Desimir de la echipa BB-Team Shop!

Ce te așteaptă cu noi:

  • Zeci de articole complet gratuite ca aceasta
  • O mare varietate de suplimente alimentare, accesorii sportive, alimente și multe altele
  • Livrare rapidă și consultare gratuită
  • Produse de calitate și origine dovedite cu cele mai mici prețuri zilnice

Și acum, la articol!

Dieta optimă pentru tratamentul afecțiunilor precum obezitatea, sindromul metabolic și diabetul de tip II este încă un concept controversat. În prezent există mai multe diete diferite care pot avea un efect pozitiv pe termen scurt și lung.

Desigur, unele strategii pot fi mai eficiente decât altele, iar una dintre ele implică consumul de mai multe proteine. O dietă bogată în proteine ​​este una care depășește greutatea standard de 0,8 g/kg greutate corporală.

O meta-analiză recentă a 74 de studii randomizate a constatat că o dietă bogată în proteine, cu cel puțin 27% proteine ​​în calorii zilnice, a îmbunătățit o serie de indicatori, cum ar fi greutatea totală, IMC, circumferința taliei, tensiunea arterială, trigliceridele, insulina de post și Mai Mult.

Este posibil ca nu toate proteinele să aibă același efect. Acest lucru este în concordanță cu natura lor, structura aminoacizilor și bioactivitatea.

Proteinele animale se caracterizează prin concentrații mai mari de BCAA, L-metionină și L-cisteină. Există studii care observă în mod direct efectul acestor aminoacizi asupra metabolismului glucidic și a sensibilității la insulină. Se susține că izoleucina și cisteina pot juca un rol cheie.

Întrebarea este, atunci, aceste diferențe în compoziția aminoacizilor fac sursele de proteine ​​animale superioare? Să vedem ce spune știința într-o mare metaanaliză din 2017.

Marele studiu și scopul său

În 2017, a fost efectuat un studiu randomizat controlat pe adulți diagnosticați cu diabet de tip II și HbA1c între 6% și 11%. Scopul principal este de a consuma alimente bogate în proteine ​​timp de 6 săptămâni.

Au fost observați 44 de participanți cu o vârstă medie de 64 de ani, iar studiul a fost finalizat de 37 de persoane. Doar 8 participanți nu au luat medicamente, în timp ce restul au folosit metformină.

Cercetătorii au determinat necesitățile calorice zilnice ale fiecăruia dintre participanți, ținând cont de activitatea fizică. Este creat un plan individual de dietă pentru a menține greutatea fiecărui subiect.

Planul de dietă include distribuirea caloriilor a 30% proteine ​​(aproximativ 2 g/kg greutate corporală), 30% grăsimi și 40% carbohidrați.

Grupul de proteine ​​animale a consumat în principal carne, în timp ce grupul de proteine ​​vegetale a consumat în principal proteine ​​din mazăre amestecate cu piure de cartofi, pâine și paste. Cel puțin 80% proteine ​​din surse animale sunt furnizate în grupul animalelor, în timp ce cel puțin 72% proteine ​​din surse vegetale sunt furnizate în grupul de plante.

La sfârșitul celei de-a doua și a patra săptămâni, se efectuează verificări ale greutății participanților. La sfârșitul celei de-a șasea săptămâni, rezultatele sunt mai mult decât interesante.

Care sunt rezultatele?

Dieta cu proteine ​​animale demonstrează niveluri serice mai ridicate de BCAA și L-metionină.

Cu toate acestea, rezultatul final este similar pentru ambele grupuri. Nu s-au găsit diferențe semnificative în ceea ce privește sensibilitatea la insulină, factorii de risc cardiac, funcția renală. După cum a confirmat cercetările anterioare pe această temă, nu există nicio diferență în compoziția corpului, ficatul gras, lipidele din sânge și markerii inflamației. Ambele tipuri de diete proteice prezintă o îmbunătățire similară.

Cum se interpretează rezultatele?

Studiul se concentrează în mod direct asupra efectului aminoacizilor din diferite surse asupra sensibilității la insulină. Lui îi lipsesc alți factori de sănătate. De exemplu, dacă alimentele vegetale sunt consumate ca sursă de proteine, atunci fibrele și alte substanțe active pot avea un efect pozitiv. În schimb, se folosește pudra de proteine ​​din mazăre.

Rezultatele nu sunt surprinzătoare și corespund cu alte două studii de amploare, dintre care unul am menționat în secțiunea anterioară. Un alt studiu, care a durat 6 luni și a avut mai multe faze, a ajuns exact la aceleași concluzii. Diferența este că alimentele vegetale sunt folosite direct ca sursă de proteine, nu de pulbere de proteine.

Ambele grupuri din studiu au fost caracterizate de biomarkeri similari, incluzând activarea similară a mecanismului mTOR. Motivul pentru aceasta este că dietele sunt similare și includ 30 g de proteine, dintre care 3 g de L-leucină.

Un punct slab este din nou utilizarea proteinei din mazăre, deoarece are o concentrație mare de BCAA, ceea ce nu este tipic pentru majoritatea surselor disponibile de proteine ​​din plante. Proteina de mazăre conține în medie 17% BCAA, în timp ce carnea și ouăle conțin 18-22%. La urma urmei, una dintre principalele diferențe din viața reală este obținerea BCAA de la o proteină vegetală, ceea ce este mai dificil. O altă întrebare este dacă o diferență de 6-7 g de BCAA pe zi poate avea un efect semnificativ asupra nivelului de sensibilitate la insulină. Nu s-a dat niciun răspuns în acest studiu, dar într-unul dintre cele anterioare s-a constatat că profilul aminoacizilor are o mare influență asupra rezultatului final.

O altă slăbiciune a studiului este perioada scurtă de 6 săptămâni și restricția participanților la adulți cu o vârstă medie de 64 de ani.

Cu toate acestea, un mare plus este tehnica utilizată pentru a determina rezultatul final. Utilizarea unei cleme hiperinsulinemice-euglicemice este considerată standardul de aur pentru determinarea sensibilității la insulină.

Imaginea de ansamblu

Orice dietă care se concentrează pe arderea grăsimilor ar avea beneficii pentru a îmbunătăți sensibilitatea la insulină. Creșterea cantității de proteine ​​a fost întotdeauna o modalitate eficientă de a îmbunătăți metabolismul glucidic, iar sursa de proteine ​​este în mare măsură irelevantă.

Există o serie de factori care pot afecta o dietă, deși sursele de hrană sunt atent selectate.

Cheia este modul de preparare a alimentelor proteice, deoarece unele metode (prăjirea și coacerea) cresc formarea substanțelor din grupul AGE (produse glicate finale). Testele arată că restricționarea unei diete cu cantități mai mari de produse glicate finale îmbunătățește sensibilitatea la insulină și reduce inflamația pe termen lung.

Un al doilea factor important este modul în care ne consumăm mâncarea. Nivelul zahărului din sânge și al insulinei s-a dovedit a fi mai mic dacă s-au consumat mai întâi proteine ​​și fibre, urmate de carbohidrați, comparativ cu exact același aliment, dar invers.

Nu în ultimul rând este adăugarea unor produse suplimentare care pot modifica răspunsul insulinei la alimente. Dacă luați 15-30 ml de oțet înainte de o masă cu carbohidrați, creșterea glicemiei este cu 60% mai mică, iar cea a insulinei cu 130% mai mică. Consumul de vin sau cacao poate avea, de asemenea, un efect benefic.

În concluzie, este dificil să faci o dietă specifică pentru a îmbunătăți sensibilitatea la insulină. În timp ce sursele de proteine ​​nu sunt importante, există o serie de alți factori de luat în considerare care pot avea un impact semnificativ.

    Comparația efectelor dietelor bogate în proteine ​​animale sau vegetale asupra markerilor metabolici și cardiovasculari în diabetul de tip 2: Un studiu clinic randomizat Sucher S, Markova M, Hornemann S, Pivovarova O, Rudovich N, Thomann R, Schneeweiss R, Rohn S, Pfeiffer AFH

Efectele dietelor cu conținut ridicat de proteine ​​față de cele mai scăzute asupra rezultatelor sănătății: o analiză sistematică și meta-analiză N Santesso, E A Akl, M Bianchi, A Mente, R Mustafa, D Heels-Ansdell și H J Schüneman

Efectul hipoglicemiant al izoleucinei implică creșterea absorbției de glucoză musculară și oxidarea glucozei în întregul corp și scăderea gluconeogenezei hepatice. Doi M1, Yamaoka I, Nakayama M, Sugahara K, Yoshizawa F.

Dietele izocalorice bogate în proteine ​​animale sau vegetale reduc grăsimea hepatică și inflamația la persoanele cu diabet de tip 2. Markova M, Pivovarova

Consumul de oțet poate atenua răspunsurile postprandiale la glucoză și insulină; o revizuire sistematică și meta-analiză a studiilor clinice FaridehShishehbor AnahitaMansoori FatemehShirani