semnalele

Semnalele slăbirii economiei în Italia și zona euro devin din ce în ce mai complicate .

Economia șocantă a Italiei ar putea submina planurile coaliției radicale.

Semnalele unei economii în slăbire în Italia și zona euro complică noua coaliție a planurilor partidelor antisistemice pentru reduceri mari de impozite și cheltuieli sociale mai mari. Când economia zonei euro încetinește, economia italiană lentă încetinește, de obicei, și mai brusc, ducând la un efect domino asupra finanțelor publice.

A treia cea mai mare economie a zonei euro a crescut cu cel mai lent ritm dintre toți partenerii săi de la înființarea uniunii monetare în 1999, iar șomajul ridicat și creșterea sărăciei au contribuit la ascensiunea Mișcării Cinci Stele și a Ligii la putere.

Cu toate acestea, chiar Italia a raportat o redresare modestă după profunda recesiune dublă, care și-a micșorat economia cu o zecime, încheiată în 2014. Rata de creștere de 1,5% de anul trecut a fost cea mai puternică din 2010. Guvernul anterior de centru-stânga prognozase aceeași creștere pentru anul în curs, dar după o serie de date circumstanțiale, acest obiectiv poate fi prea optimist. Se pare că guvernul Mișcării Cinci Stele și Liga au preluat puterea chiar la începutul ciclului descendent.

Producția industrială a scăzut cu 1,2% în luna aprilie față de luna precedentă, a informat serviciul statistic Istat luni (11 iunie). Acesta este al treilea declin în ultimele patru luni, iar creșterea anuală a producției este cea mai slabă dintr-un an. Datele și sondajele privind încrederea întreprinderilor în rândul managerilor de aprovizionare din companiile din sectoarele de producție și servicii raportează în mod constant valori mai mici în acest an, precum și principalul indicator compus al Istat pentru economia în ansamblu.

Produsul intern brut (PIB) a crescut cu 0,3% în primul trimestru comparativ cu ultimele trei luni. Creșterea anuală de 1,4% a fost cea mai lentă din primul trimestru al anului 2017.
"Acum se pare că creșterea pentru al doilea trimestru poate fi chiar mai slabă decât în ​​primul", a declarat Stephanie Tomazini de la Prometeia Institute of Economics din Bologna.

Luni, Barclays Capital prognozează o creștere de 0,2% pentru al doilea trimestru și o creștere a PIB pentru întregul an cu doar 1,2%, care este cu mult sub obiectivul oficial de creștere de 1,5%. Organizația de vânzare cu amănuntul de lobby Confcommercio prognozează, de asemenea, o creștere interanuală de 1,2%. Mulți economiști se tem că planurile de cheltuieli ale coaliției vor crește datoria suverană a Italiei, care este deja a doua ca mărime din zona euro, cu aproximativ 132% din PIB.

Ministrul Economiei Giovanni Tria, un tehnocrat nepartizan, a calmat preocupările pieței cu un interviu publicat duminică în care și-a luat angajamentul ferm de a reduce datoria. Unii observatori se întreabă cum poate fi reconciliat acest lucru cu planurile partidelor de guvernământ.

Acestea includ o reducere a impozitului de bază pe profit de la 24% la 15%; înlocuirea a cinci categorii de impozite pe venit existente de la 23% la 43% cu doar două rate de 15% și 20%; reducerea vârstei de pensionare și a venitului garantat la 780 de euro pe lună pentru cei săraci. Potrivit părților, reducerile de impozite, împreună cu creșterea investițiilor guvernamentale, ar putea stimula creșterea și reduce raportul datorie-PIB.

Noii guvernanți spun că scăderea inițială a reducerilor fiscale va fi compensată în curând de evaziunea fiscală redusă și de venituri fiscale indirecte mai mari, care vor fi contabilizate de o economie mai vibrantă. "Modul de a obține o datorie mai mică este de a stimula creșterea, iar creșterea va fi stimulată de reduceri de impozite", a declarat Armando Siri, senator al Ligii și consilier economic al liderului său, Matteo Salvini. Guvernul va reduce, de asemenea, costurile inutile ale birocrației, a adăugat el.

În Germania, principalul partener comercial al Italiei, producția industrială, comenzile și exporturile au scăzut în trei din primele patru luni ale anului. Producția industrială franceză a scăzut în mod neașteptat pentru a doua lună din aprilie, iar în aceeași lună producția industrială britanică a raportat cel mai puternic declin din 2012. "Dacă Germania încetinește, așa cum pare, este o mare problemă pentru Italia", a declarat Roberto Perotti, profesor de economie la Universitatea Bocconi din Milano.

Noii lideri radicali italieni ar putea vedea o rază de speranță în mijlocul norilor îngroșați. O posibilă întârziere de mare anvergură în Europa ar putea face guvernele europene mai receptive la modificările normelor bugetare ale UE, pe care Roma le propune pentru a permite creșterea cheltuielilor cu investițiile publice.

"Poziția principală este că nu ne plac regulile așa cum sunt acum și trebuie să trimitem o echipă guvernamentală să meargă și să negocieze schimbări", a spus liderul Mișcării Cinci Stele și vicepremier Luigi di Mayo.

Cu toate acestea, având în vedere performanța slabă a Italiei în zona euro, riscul este ca economia sa să se epuizeze.

Un studiu realizat de compania internațională de recrutare Manpower, publicat marți (12 iunie), a constatat că, printre cele 44 de țări acoperite de sondaj, Italia a fost singura ale cărei companii intenționează să își reducă personalul în trimestrul trei.

"Acesta este un moment delicat, iar creșterea deficitului și datoriei bugetare ne va aduce acum înapoi direct în criza datoriilor pe care am trăit-o în 2011 sau mai rău", a spus Perotti.

Rata dobânzii de referință pentru obligațiunile italiene, care a crescut brusc din cauza temerilor legate de planurile fiscale ale guvernului, a raportat luni cea mai mare scădere zilnică din ultimii șase ani, după asigurările Tria. Cu toate acestea, cifra rămâne peste nivelurile de dinainte de 4 martie, iar fluctuațiile sunt extrem de puternice. Ratele mai mari ale dobânzii înseamnă costuri mai ridicate ale serviciului datoriei, ceea ce reduce în continuare capacitatea noului guvern de a reduce impozitele și cheltuielile bugetare.

Evoluțiile nefavorabile la nivel internațional înseamnă, de asemenea, că presiunea de a vinde active italiene va continua probabil, indiferent de politica internă a Romei, spun analiștii.

Temerile că tarifele SUA la importurile de oțel și aluminiu vor duce la un război comercial global și așteptările ca Banca Centrală Europeană să-și încheie programul de achiziție de active anul acesta îi determină pe investitori să prefere active sigure, cum ar fi obligațiunile de stat germane./BTA