Practica testării hidratării la sportivi a fost introdusă cu zeci de ani în urmă în țările dezvoltate, iar în ultimii ani, odată cu avansarea tehnologiei, este acum posibil să se detecteze chiar și cele mai mici semne de deshidratare. Deshidratarea poate afecta o serie de funcții fiziologice în organism legate de eficiență și sănătate și de aceea este necesar să se facă aceste teste pentru hidratare în sport. Este important ca medicii echipei să înțeleagă metodele de testare și cum pot fi compromise în situații individuale.

sportiv

Atunci când vă antrenați în zilele mai calde sau mai umede ale anului sau în sălile de sport încălzite, în combinație cu factori precum nivelul de fitness și metabolismul, temperatura corpului poate crește și transpirația poate crește. Transpirația conține nu numai apă, ci și electroliți, care sunt importanți pentru funcționarea optimă a corpului uman. Pierderea acestor molecule importante nu poate avea doar un efect negativ asupra performanței atletice, ci și asupra stării generale de sănătate, de aceea este util să faceți astfel de teste de hidratare pentru a detecta modificările.

În acest articol, voi rezuma cele 3 metode principale utilizate pentru testarea sportivilor, precum și cele mai frecvente probleme asociate acestor teste. Este important să rețineți că nu există o metodă adecvată pentru măsurarea hidratării tuturor sportivilor în toate scenariile posibile, astfel încât medicii echipei ar trebui să aleagă „cel mai bun” pentru caz.

Ce este testarea pentru hidratarea sportivilor?

Acesta este un protocol pentru determinarea echilibrului fluidelor corporale. Dacă rezultatele sunt normale, acest lucru le va permite sportivilor să-și arate capacitatea maximă. Cele mai frecvent utilizate studii de echilibrare a apei sunt următoarele:

Modificări ale greutății corporale

Analiza impedanței bioelectrice

Greutatea specifică a urinei

Indici de urină

Indici de sânge

Deși există multe metode de evaluare a hidratării sportivilor, fiecare dintre aceștia are niveluri diferite de fiabilitate și practicitate.

Cum se măsoară hidratarea?

Greutatea specifică a urinei (UTS)

UTS reprezintă densitatea probei de urină a sportivului în comparație cu densitatea apei. Densitatea probei este determinată de osmolaritatea sa, precum și de concentrația unui număr de molecule, cum ar fi uree, proteine ​​și glucoză. Există 3 metode principale pentru testarea greutății specifice a urinei:

Hidrometrie - Densitatea probei poate fi testată folosind un flotor de sticlă. Această metodă este considerată nu foarte precisă și impracticabilă din cauza necesității calibrării zilnice, a unei probe mari de urină și, de asemenea, deoarece este foarte afectată de temperatură.

Refractometrie - Aici se folosește lumina, care trece prin eșantion și măsoară refracția fasciculului. Spre deosebire de hidrometrie, aici este necesară o probă mai mică de urină și temperatura nu este afectată, ceea ce face ca metoda să fie o opțiune mai practică și mai ieftină pentru măsurarea hidratării.

Curele reactive - Acestea oferă o abordare mult mai simplă decât refractometria și hidrometria. Fâșiile reacționează la cantitatea de ioni de hidrogen eliberată în probă, care afectează în cele din urmă pH-ul și este detectată de indicatorul albastru timol de brom, care este conținut în fâșie. Pe măsură ce pH-ul scade (o indicație a creșterii ionilor de hidrogen), banda își schimbă culoarea într-un galben-verde. Colorarea este apoi comparată cu setul de probe pentru a evalua nivelul de deshidratare.

Analiza impedanței bioelectrice (BIA)

Testarea prin analiza impedanței bioelectrice poate fi în mai multe moduri, inclusiv:

Analiza localizată a impedanței bioelectrice

Analiza vectorială a impedanței bioelectrice

Analiza cu o singură frecvență a impedanței bioelectrice este cea mai frecvent utilizată de aceștia, deoarece este relativ ieftină, instrumentul de măsurare este ușor de transportat și, deși criticat pentru precizia sa mai mică, oferă rezultate satisfăcătoare în evaluarea hidratării generale a sportivilor.

Cum se aplică? Un curent alternativ (50 kHz) este trecut prin corp și se măsoară rezistența. Există mai multe modalități de a face acest lucru, de exemplu cu electrozi pe încheieturi și glezne. Unele dispozitive arată în mod direct alimentarea totală cu apă a corpului, în timp ce altele oferă date brute, iar medicii pot folosi formule speciale pentru a calcula bilanțul de apă al sportivului.

Precizia rezultatelor poate fi afectată de o serie de factori, cum ar fi:

Alimente, băuturi răcoritoare și băuturi alcoolice, de aceea este recomandat ca sportivul testat să nu fi consumat nimic de cel puțin 8 ore

Calibrarea corectă a instrumentului

Poziția electrozilor - trebuie mai întâi curățați cu alcool și să aibă minimum 5 cm între electrozi

Exercițiu - Atletul nu trebuie să se fi antrenat timp de cel puțin 8 ore înainte de test

Înălțimea și greutatea sportivului trebuie setate cu precizie la 5 milimetri și respectiv 100 de grame.

Cercetări viitoare în domeniul testării hidratării

Cercetările viitoare ar trebui să se concentreze asupra determinării dacă metodele actuale pot fi îmbunătățite pentru a oferi măsurători și mai valabile și mai fiabile, precum și pentru a aborda următoarele probleme:

Efectele apei potabile rapid imediat după un antrenament, deoarece metoda utilizată pentru a măsura creșterea în greutate netă nu este acceptabilă, deoarece nu poate urmări înlocuirea părților extracelulare și intracelulare ale corpului. Aici măsurătorile parametrilor de sânge și urină pot juca un rol important în determinarea stării unui sportiv înainte și după antrenament.

Indici precum potasiu, sodiu și proteine ​​pot fi adecvați ca teste de hidratare, dar în prezent nu există metode simple, rapide și, mai presus de toate, ieftine.

Concluzie

Testarea hidratării este o parte foarte importantă a antrenamentului tuturor sportivilor și poate preveni multe probleme de sănătate, leziuni sau scăderea performanței lor și a performanței atletice. Există multe metode de cercetare care sunt valabile, dar multe variabile pot fi confuze și pot afecta rezultatele și ar trebui luate în considerare. Metoda care trebuie aleasă va depinde de o serie de factori, cum ar fi resursele disponibile și timpul de testare. De asemenea, sunt necesare cercetări viitoare în ceea ce privește dacă indicii urinari și sanguini pot fi utilizați pentru a testa hidratarea în practică.

Știința sportului se dezvoltă rapid, astfel încât aceste teste vor fi îmbunătățite în următorii ani, vor deveni mai ușoare și mai ieftine și nu vor fi accesibile doar cluburilor de elită, iar acest lucru este foarte important pentru sănătatea sportivilor, indiferent dacă sunt profesioniști sau amatori.