Cercetare

Timp de protrombină oferă o idee despre activitatea factorilor implicați în calea externă a coagulării - Factorul VII, Factorul X; Factorul V, Factorul I, Factorul II. Factorii II, VII, IX, X sunt sintetizați în ficat, iar procesul necesită prezența vitaminei K.

protrombină

Astfel, timpul de protrombină este un indicator important al stării sistemului de coagulare a sângelui.

Protrombina este o proteină, sintetizat de ficat și este unul dintre factorii care ajută sângele să se coaguleze. Coagularea normală a sângelui necesită mai multe tipuri de proteine ​​numite factori de coagulare și trebuie să funcționeze corect și în cantități suficiente.

Unul dintre indicatorii măsurați pe scară largă a hemostazei se numește timpul de protrombină. Timpul de protrombină evaluează unii dintre diferiții factori de coagulare și arată timpul necesar pentru ca plasma unui pacient să se coaguleze după adăugarea de reactivi. Poate fi folosit pentru a evalua activitatea factorilor din calea externă a coagulării sângelui.

Timpul de protrombină se măsoară în secunde, dar poate fi exprimat în diferite moduri: secunde (sec.), Indicele de protrombină în procente (%), INR (Raport internațional normalizat).

INR este comparabil între diferite laboratoare și, în funcție de valoarea sa, medicul poate determina doza de medicamente anticoagulante prescrise și intervalul lor. Timpul de protrombină poate detecta atât hipercoagulabilitatea, cât și hipocoagulabilitatea.

Scopul studiului

Timpul de protrombină este utilizat pentru a evalua activitatea factorilor de coagulare dependenți de vitamina K. Deoarece acești factori sunt sintetizați în ficat, măsurarea timpului de protrombină este de asemenea utilizat pe scară largă pentru a evalua funcția hepatică și în special funcția sa de producere a proteinelor.

Aceste teste pot fi examinate:

  • Pentru monitorizarea tratamentului cu anticoagulante (Syntrome și altele);
  • Pentru a monitoriza funcția hepatică și a detecta tulburările acesteia;
  • Pentru a exclude tulburările de coagulare a sângelui înainte de operație sau proceduri invazive;
  • Dacă se suspectează deficiențe congenitale ale factorilor de coagulare (hemofilie și deficiență ereditară a factorilor II, V, VII, X și fibrinogen);
  • Dacă se suspectează sindromul DIC;
  • Disfibrinogenemie;
  • Deficitul de vitamina K;
  • Cu tendință de sângerare.

Când să studiați timpul de protrombină?

Testul este important în monitorizarea tratamentului cu anticoagulante orale. Prin intermediul acestuia, medicul curant poate monitoriza și modifica doza terapeutică.

Timpul de protrombină poate fi, de asemenea, examinat pentru a găsi plângeri legate de coagularea sângelui. Acestea pot include sângerări prelungite, hemoragii frecvente, sângerări de la nivelul gingiilor sau nasului, echimoze spontane, tromboză venoasă. Testul este, de asemenea, recomandat dacă se suspectează boli congenitale, cum ar fi hemofilia sau dacă există riscul de tulburări hepatice.

Pregătirea înainte de examinare

Cele mai precise rezultate se obțin prin administrarea de sânge dimineața devreme pe stomacul gol, fără a lua medicamente în ultimele 12 ore. Pacientul trebuie să raporteze dacă ia medicamente care afectează coagularea sângelui.

Repetiţie

Metodă

Valori de referinta

  • Măsurat în procente: activitate normală de protrombină -> 70%;
  • Măsurat prin INR: norma la pacienții sănătoși - INR 0,8 - 1,2
  • Interval terapeutic la pacienții tratați cu anticoagulant oral: INR între 2,0 -3,0;

Există ținte diferite pentru INR în funcție de obiectivele terapeutice specifice și profilaxia dorită, care sunt monitorizate de medicul curant.

INR este util numai pentru pacienții tratați cu anticoagulante și nu este utilizat pentru diagnosticul și tratamentul pacienților cu timp prelungit de protrombină din alte motive.

Valorile timpului de protrombină pot fi date în mai multe unități:

  • Secunde - 10-14 secunde
  • Ca procent din activitatea normală - 70-120%

Interpretarea rezultatelor

Evaluarea INR se efectuează la pacienții tratați cu anticoagulant oral și servește pentru a monitoriza doza și intervalul de doză. La persoanele sănătoase, valorile INR sub 1,1 sunt considerate normale. Valorile cuprinse între două și trei sunt ținta terapiei anticoagulante eficiente în condiții precum fibrilația atrială sau cheagurile de sânge la nivelul membrelor sau plămânilor. În unele situații, cum ar fi o supapă cardiacă artificială, sunt necesare valori INR chiar mai mari.

Timpul prelungit de protrombină înseamnă coagularea întârziată a sângelui și se observă în:

  • Terapia anticoagulantă;
  • Funcția hepatică afectată de boli și altele;
  • Proteine ​​insuficiente de coagulare a sângelui
  • Deficitul de vitamina K;
  • Deficiența altor factori de coagulare (f. II, V, VII sau X);
  • Sindrom DIC;
  • Prezența inhibitorilor de coagulare a sângelui.

Timpul scurtat de protrombină înseamnă coagularea accelerată a sângelui și nu are o semnificație clinică semnificativă. Poate fi observat în:

  • Luarea de suplimente care conțin vitamina K;
  • Aport mare de alimente care conțin vitamina K (ceai verde, ficat, broccoli, soia);
  • Medicamente care conțin estrogen sau terapie de substituție hormonală.