chirurgical

Adenocarcinomul pancreasului este 12 în frecvență și 4 în mortalitate în oncologie. Boala se dezvoltă în principal în intervalul de vârstă cuprins între 55 și 84 de ani. Riscul de a dezvolta cancer pancreatic este estimat la 1,5% pentru persoanele fără antecedente familiale.

Oportunități pentru răspuns terapeutic și tratamentul adenocarcinomului pancreatic sunt limitate la tratamentul medicamentos chirurgical și sistemic. Radioterapia și chimioterapia combinată nu sunt standard în Europa, deși sunt utilizate în Statele Unite și Japonia.

Prevalența cancerului pancreatic determină necesitatea și justificarea intervenției chirurgicale. Semnificația terapeutică a intervenției chirurgicale este doar atunci când poate fi efectuată într-un volum radical cu un proces limitat în pancreas.

Pe de altă parte, în prezența bolii avansate local (avansate) sau metastatice, se administrează numai chimioterapie. În aceste cazuri, evoluția progresivă a bolii încetinește, supraviețuirea este prelungită, dar remisiunea completă este rareori atinsă.

Decizia operațiunii se ia în conformitate cu trei principale criterii:

  • Nu există date privind metastazele la distanță din studiile de imagistică efectuate;
  • Starea generală a pacientului permite rezecția radicală;
  • Prezența bolii rezecabile.

Resectabil sunt leziunile în care se poate realiza rezecția R0, adică nu există date microscopice pentru celulele tumorale de-a lungul liniilor de rezecție (rezecția R1) sau a altor focare tumorale după operație (rezecția R2). Carcinoamele care ajung și/sau invadează vase mari (artere sau vene) din vecinătate sunt definite ca nerezecabil.

Întrebarea strategiei așa-numitelor tumori limită care nu permit rezecția R0 dar nu ajung la vase mari în spațiul retroperitoneal. Un pas practicat în aceste cazuri este neoadjuvantul (preoperator) chimioterapie (+/- radioterapie), care vizează reducerea dimensiunii tumorii și crearea unei condiții prealabile pentru chirurgia radicală.

Când cancerul se dezvoltă în capul pancreasului, acesta este un simptom comun și relativ târziu icter (icter). Motivul pentru aceasta este obstrucția mecanică a căii biliare comune, prin care bila curge în duoden. Plasarea endoscopică a stentului în canal asigură temporar permeabilitatea canalului și elimină icterul.

Studiile clinice arată că, în prezența icterului mecanic și a bolii rezecabile, chirurgia radicală este o prioritate față de plasarea stentului și a celei de-a doua etape.

Operația la timp pentru cancerul pancreatic rezecabil nu garantează eliminarea bolii. Media supravieţuire după rezecția pancreatică este de 18 luni, aproximativ 20% dintre pacienți având mai mult de 5 ani de supraviețuire. Factorii prognostici slabi sunt gradul scăzut de diferențiere a cancerului, metastazele ganglionare, dimensiunea tumorii mai mare de 3 cm, liniile de rezecție pozitive.

Factorul de prognostic utilizat pentru rezecabilitate este markerul tumoral CA 19-9. Statisticile arată că la valori mai mari de 300 U/mL (norma până la 35 U/mL) mai mult de 30% dintre pacienți au cancer nerezecabil. În prezența icterului mecanic, valorile markerului sunt umflate în mod fals și nu indică resectabilitatea. Pe de altă parte, între 5 și 10% din populația umană nu poate exprima antigenul CA 19-9 și în ele urmărirea markerului nu are nicio semnificație practică.

La pacienții la care CA 19-9 este indicativ, este imperativă monitorizarea strictă postoperatorie a markerului. Creșterea nivelurilor CA 19-9 precede obiectivarea recurenței bolii cu 3 până la 12 luni.

În stare generală bună postoperator (adjuvant) chimioterapie este recomandat. Crește supraviețuirea medie și de 5 ani. În cazurile de boală metastatică avansată local (30% din pacienți) și metastatică (50%), terapia medicamentoasă sistemică este singura formă specifică de tratament în starea generală conservată.

Pacienții sunt supuși îngrijirilor paliative.

Materialul este informativ și nu poate înlocui consultația cu un medic. Asigurați-vă că consultați un medic înainte de a începe tratamentul.