Cauze, simptome, factori de risc și tratament

Tasho Tashev, medicină fizică și de reabilitare

Poliartrita reumatoidă (RA) este o boală cronică autoimună care determină sistemul imunitar al organismului să-și atace propriile țesuturi, inclusiv țesuturile moi care încapsulează majoritatea articulațiilor.
AP poate afecta aproape orice articulație din corp, dar simptomele inițiale afectează de obicei încheieturile, gleznele, părțile ovale ale picioarelor și/sau genunchii. Pe lângă faptul că provoacă umflături și rigidități dureroase ale articulațiilor, RA poate provoca febră și oboseală și poate duce la deformări articulare pe termen lung.
Medicii cred că diagnosticarea și tratamentul precoce sunt cruciale pentru a reduce potențialele leziuni tisulare și pentru a păstra funcția articulară, dar procesul de diagnosticare poate fi o provocare. Nu există un singur test de laborator care să poată diagnostica definitiv RA, iar debutul bolii poate varia foarte mult: o persoană poate dezvolta articulații umflate, rigide ale încheieturii mâinii și degetelor timp de mai multe luni, în timp ce o altă persoană poate dezvolta oboseală, febră și o inflamație severă genunchi.aproape peste noapte.

Cum progresează artrita reumatoidă în timp

Indiferent dacă simptomele apar treptat în câteva luni sau rapid în decurs de săptămâni, boala urmează aceeași progresie:

Țesutul sinovial se inflamează

Inițial, RA se caracterizează prin inflamația țesutului sinovial. Este localizat pe tot corpul și încapsulează articulațiile și tendoanele. Inflamația țesutului sinovial poate provoca durere, rigiditate și umflare a articulației. Această afecțiune se numește sinovită. Se formează „țesutul Panus”.
Inflamația determină divizarea și multiplicarea celulelor țesutului sinovial, ceea ce duce la îngroșarea țesutului sinovial, ducând la mai mult umflături și durere. Pe măsură ce celulele continuă să se împartă, creșterea lor se extinde în spațiul comun. Acest nou țesut se numește pannus sau pancreas reumatoid. Cartilajul și alte țesuturi articulare sunt deteriorate.
Celulele pancreatice secretă enzime care deteriorează cartilajul și osul subiacent. În timp, această deteriorare poate schimba alinierea articulațiilor, poate duce la dureri suplimentare și, în unele cazuri, poate provoca deformări articulare. Nu toate țesuturile sinoviale din corp vor suferi aceste modificări în același timp. Persoanele cu RA au, de obicei, anumite articulații care prezintă simptome și alte articulații care nu au.

reumatoidă

Cine primește artrită reumatoidă

La nivel global, experții estimează că 0,4 până la 1,3% din populație are RA. Deși cauza exactă a artritei reumatoide este necunoscută, cercetătorii consideră că vinovăția este o combinație de factori genetici, de mediu și hormonali. Afecțiunea este de două până la trei ori mai frecventă la femei, iar vârsta la apariția simptomelor este de obicei între 40 și 60 de ani.

Simptomele artritei reumatoide

Persoanele cu RA pot prezenta simptome fizice și emoționale.

Simptome fizice ale poliartritei reumatoide

PA afectează adesea articulațiile mâinilor și încheieturilor, deși simptomele inițiale pot apărea și la picioare, genunchi, glezne sau alte articulații. În timp, mai multe articulații pot fi afectate, cel mai frecvent articulațiile gâtului, umerilor, coatelor, gleznelor, maxilarului și chiar articulațiilor dintre oasele foarte mici din urechea internă.
În plus față de durere și scăderea mobilității asociate cu umflarea și inflamația articulației afectate, simptomele comune ale poliartritei reumatoide pot include:

Articulațiile dureroase, care sunt:
* Sensibil;
* Insula;
* Rigid și dificil de pliat sau de micșorat;
* Cald la atingere;
* Înroșit în aparență;
* Spongios la apăsare;
* Afectat simetric - de exemplu, încheieturile mâinii drepte și stângi vor prezenta aceleași simptome;

- Sindromul tunelului carpian, care uneori poate fi cauzat de inflamația RA la încheietura mâinii;

- Tenosinovita - inflamația mucoasei delicate a tendonului în mână. Cel puțin un studiu sugerează că tenosinovita tendoanelor flexoare ale degetelor este un predictor puternic al artritei reumatoide;

- Rigiditate persistentă care începe dimineața și durează o oră sau mai mult chiar și după o activitate ușoară până la moderată;

- Oboseala excesivă a întregului corp, care nu pare să fie asociată cu exercițiile fizice sau cu somnul;

- Febra de grad scăzut, care este întotdeauna sau aproape întotdeauna prezentă;

- Senzație generală de stare generală de rău sau simptome asemănătoare gripei;

- Pierderea în greutate și apetitul neașteptat;

- Funcția articulară redusă, care poate complica sarcini simple, cum ar fi deschiderea unui borcan sau pornirea unei mașini; durerea poate fi resimțită după perioade de utilizare articulară crescută, cum ar fi apucarea prelungită sau transportarea unui obiect și poate apărea în repaus;

- Senzația de crepitații (crăpături) ale articulațiilor, care poate apărea atunci când deteriorarea țesuturilor moi determină frământarea oaselor articulației una de cealaltă;

- Noduli reumatoizi care se formează sub piele. Acești noduli sunt umflături dure, care variază de la o mazăre la o nucă și sunt văzute mai ales pe coate sau degete.

Artrita reumatoidă afectează diferit pe toată lumea: unii oameni suferă de un disconfort constant, în timp ce alții au perioade prelungite de simptome minore străpunse de inflamații dureroase.

Simptome emoționale ale poliartritei reumatoide

În plus față de simptomele fizice, pacienții cu RA pot prezenta probleme concomitente, cum ar fi:

- Depresie sau anxietate;
- Probleme de somn;
- Senzație de neputință;
- Stimă de sine scazută.

Componentele fizice și emoționale combinate ale unei boli precum RA pot pătrunde în viața profesională, socială și de familie. Din fericire, detectarea timpurie și programele adecvate de tratament, cum ar fi medicamentele și terapiile terapeutice și/sau modificările activității, pot ajuta la menținerea unei vieți active și productive pentru majoritatea oamenilor.

Factori de risc pentru artrita reumatoidă

Experții nu înțeleg exact de ce unii oameni suferă de artrită reumatoidă, dar ani de cercetare arată că persoanele care sunt cele mai sensibile au:

- Predispoziție genetică la RA;
- Au fost expuși la factori nocivi de mediu (de exemplu fumatul);
- Au cunoscut dezechilibre hormonale semnificative;
- Dezechilibru microbian intestinal, care poate fi congenital sau poate apărea ca urmare a unei infecții sau a unui alt eveniment.

Mulți cercetători consideră că RA este cel mai probabil să se dezvolte la persoanele care au predispoziție genetică și sunt expuse la anumiți factori de mediu, experimentează modificări hormonale și/sau suferă modificări microbiene intestinale.

Predispozitie genetica

Gena specifică asociată cu RA, HLA-DR4, se găsește la 60% până la 70% dintre caucazieni cu boală. În schimb, apare doar la 20% din populația totală. Deși prezența acestui marker genetic specific crește probabilitatea de a dezvolta RA, nu este în niciun caz un instrument de diagnostic precis. De fapt, majoritatea medicilor nu comandă acest test genetic atunci când diagnostichează artrita reumatoidă.

Fumatul și expunerea la nicotină

Unul dintre cei mai mari factori de risc pentru RA este expunerea la nicotină, în special fumatul.
Deși efectul direct al fumatului nu este pe deplin înțeles, fumatul pe termen lung joacă un rol în creșterea concentrației factorului reumatoid, care este un anticorp (proteină). Prezența factorului reumatoid în sânge este un semn că sistemul imunitar poate funcționa defectuos.

Dietă

Nu este clar cum afectează dieta riscul de RA. Un studiu clinic amplu pe 121.000 de femei de-a lungul deceniilor sugerează că:

- Consumul regulat de băuturi carbogazoase este asociat cu un risc crescut de a dezvolta RA;
- Dieta mediteraneană, care promovează consumul de legume, fructe, fasole și cereale integrale, nu afectează riscul femeilor de a dezvolta RA;
- Consumul de cafea sau ceai (atât cofeinizat, cât și decofeinizat) nu este asociat cu dezvoltarea RA;
- Consumul moderat de alcool nu pare să crească riscul la femei și poate chiar să-l reducă.

Greutate corporala

Persoanele care sunt supraponderale sau obeze par să aibă un risc mai mare de a dezvolta RA. Rezultatele unui studiu arată că excesul de greutate crește riscul de RA la femei, dar de fapt reduce riscul pentru bărbați. Sunt necesare mai multe cercetări în acest domeniu. În plus, persoanele supraponderale par să aibă simptome mai grave decât pacienții sănătoși.
Deși fumatul, dieta și greutatea afectează riscul general al RA, nu există nicio legătură directă - majoritatea persoanelor supraponderale și fumătoare nu vor avea RA.

Dezechilibru hormonal

Faptul că femeile sunt mai susceptibile de a face RA sugerează că hormonii sunt un factor. Această idee este susținută și de faptul că simptomele RA se ameliorează în timpul sarcinii, pentru a reapărea după naștere. Există, de asemenea, dovezi că femeile cu perioade neregulate sau menopauză precoce prezintă un risc crescut de RA.
Pe lângă fluctuațiile naturale ale hormonilor, medicamentele hormonale și controlul nașterilor joacă un rol. Contraceptivele orale, care pot conține doze de hormon progestin sau o combinație de progestin și estrogen, au fost legate de probabilitatea unei femei de a dezvolta RA.

Infecții și microbiom

Unii oameni de știință studiază legătura dintre infecțiile bacteriene și virale și dezvoltarea RA. Studiile clinice sugerează că pot exista legături între RA și anumite infecții, cum ar fi gingivita, virusul Epstein-Barr și hepatita C. cronică.

În plus, unii oameni de știință au sugerat că microbiomul unei persoane poate afecta dezvoltarea RA. Microbiomul uman este o colecție de microorganisme precum bacterii și ciuperci care trăiesc în gură, intestine, căi respiratorii și alte părți ale corpului. Aceste microorganisme au multe roluri, inclusiv afectarea metabolismului și a sistemului imunitar.

Deși experții au identificat posibile legături între infecție și microbiom și RA, nu există suficiente dovezi care să arate cauzele și consecințele clare. Este nevoie de mai multe cercetări.

Diagnosticul artritei reumatoide

În primii doi ani de boală reumatică, pot apărea leziuni articulare semnificative, astfel încât diagnosticarea și tratamentul precoce pot afecta grav prognosticul bolii. Cu toate acestea, diagnosticarea RA poate fi foarte dificilă deoarece:

- Nu există test fizic sau de laborator pentru diagnosticul definitiv al RA.
- Simptomele RA imită adesea cele ale altor boli, cum ar fi lupusul, scleroza sistemică, artrita psoriazică și polimialgia reumatică. De asemenea, similar cu boala RA poate apărea după multe infecții virale, în special infecții parovirale.

Datorită acestor provocări, experții recomandă efectuarea unei evaluări diagnostice de către un reumatolog sau un medic cu experiență extinsă în bolile reumatice.

Nu există un singur test de laborator care să poată diagnostica definitiv RA. Cu toate acestea, există mai multe teste de sânge care pot fi comandate pentru a detecta modificări ale corpului care indică RA.

Medicul poate prescrie imagini dacă evaluarea clinică a pacientului și testele de laborator nu oferă suficiente informații pentru a diagnostica sau exclude RA. Imagistica permite medicului să vadă dacă există dovezi ale deteriorării articulațiilor.

Această tehnologie este utilizată pentru a detecta inflamația țesutului sinovial delicat care încapsulează anumite articulații și tendoane. Această inflamație, numită sinovită, este semnul distinctiv al RA. Ecografia poate detecta, de asemenea, tenosinovita la nivelul degetului, pe care unii cercetători o consideră un semn precoce al RA.

Pe lângă faptul că este un instrument de diagnostic util, ultrasunetele pot fi utilizate pentru a monitoriza răspunsul pacientului la tratament (deși este rar utilizat în practica clinică).

În stadiile incipiente ale RA, o persoană poate avea doar umflarea țesuturilor moi care nu este detectată cu raze X, deci nu este adesea utilizată pentru diagnosticarea precoce.

Razele X pot fi utilizate atunci când boala a progresat. Ele pot ajuta la detectarea leziunilor osoase (eroziuni) care apar ca urmare a RA pe termen lung. De asemenea, pot găsi o îngustare a spațiului din articulații, care are loc atunci când cartilajul se rupe și oasele din articulație se reunesc.

Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN)

La fel ca ultrasunetele, RMN-ul poate detecta inflamația și alte modificări ale țesuturilor moi ale articulației înainte ca aceasta să erodeze osul. În plus, RMN poate prezenta leziuni osoase.

Dezavantajul RMN este că durează mai mult timp și este mai scump decât ultrasunetele și radiografiile. RMN nu este de obicei necesar și este recomandat numai atunci când radiografiile și ultrasunetele nu sunt utile.

Examenul fizic și istoricul medical

Medicul va lua o istorie detaliată. Aceasta va include solicitarea pacientului să descrie simptomele.

În timpul examinării fizice, medicul va evalua starea generală a pacientului și apoi va evalua articulațiile pentru semne de inflamație articulară. De exemplu, medicul poate măsura intervalul de mișcare al articulațiilor și poate testa rezistența și/sau rezistența articulațiilor.

Tratamentul artritei reumatoide

Tratamentul implică de obicei o combinație de medicamente, exerciții fizice, dietă și modificări ale stilului de viață. Pentru majoritatea oamenilor, obiectivul este remiterea RA.
În unele cazuri, la persoanele care au un tratament dificil, RA pe termen lung, remisia poate să nu fie posibilă și scopul poate fi să intre într-o stare de activitate scăzută a bolii.
La fel cum nu există un singur test pentru diagnosticarea RA, nu există un singur test pentru remisiunea RA.

Începeți tratamentul devreme

Aproape toți pacienții cu RA beneficiază de tratament, dar pacienții care sunt tratați în primii doi ani de simptome par a fi mai bine decât pacienții care primesc tratament ulterior. Tratamentul timpuriu reduce riscul de leziuni articulare severe.

Tratamentul agresiv, cel puțin inițial, poate fi necesar pentru a aduce pacienții nou diagnosticați în remisie. După remisie, unii pacienți (care lucrează cu medicii lor) pot reduce numărul sau doza de medicamente.

Persoanele cu RA iau de obicei cel puțin un medicament. Medicamentele utilizate în RA se încadrează în cinci categorii principale:
- Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene;
- Corticosteroizi;
- Medicamente antireumatice care modifică boala;
- Substanțe biologice care suprimă activitatea sistemului imunitar;
- Inhibitori ai kinazei Janus - aceasta este cea mai recentă categorie de medicamente aprobate pentru tratamentul RA.

Faceți exerciții fizice și mențineți o greutate sănătoasă!

Exercițiile cu impact redus, precum mersul pe jos, înotul, yoga și tai chi sunt adesea recomandate pentru tratamentul RA. Exercițiile fizice regulate pot reduce slăbiciunea și durerea articulațiilor. Mișcarea regulată ajută, de asemenea, la realizarea și menținerea:

- Putere musculara;
- Funcția și flexibilitatea articulațiilor;
- Calitatea somnului;
- Greutate sănătoasă;
- Sănătatea cardiovasculară

Menținerea unei greutăți sănătoase și a sănătății cardiovasculare este deosebit de importantă pentru pacienții cu RA care prezintă un risc crescut de boli de inimă. În plus, persoanele cu RA care mențin o greutate sănătoasă par să aibă mai puțină durere și activitate de boală decât pacienții supraponderali sau obezi.

Mănâncă mâncare sănătoasă!

Deși cercetările nu sunt pe deplin clare, mulți experți consideră că există o legătură între dietă și inflamație. Recomandă o dietă antiinflamatorie bogată în acizi grași omega-3, cum ar fi fructele și legumele proaspete.
Oamenii care cred că microbiomul poate afecta RA recomandă o dietă bogată în legume, precum și fructe și alte alimente care mențin sănătatea intestinală. În plus, un studiu a constatat că persoanele care au luat un probiotic timp de 8 săptămâni au arătat o reducere a inflamației.
Faptul că consumul anumitor alimente poate reduce sau nu simptomele RA este un punct discutabil, dar o idee este exclusă: consumul de alimente sănătoase este mai bun pentru sănătatea pe termen lung și reduce riscul altor boli.

CredoWeb este o platformă de sănătate socială care face legătura între medici și pacienți. Oferă informații de sănătate de specialitate și comunicare interactivă.