excesiv

Noul an este întotdeauna simbolul unui nou început. Speranța se naște pentru împlinirea celor mai profunde dorințe. Cei pentru care așteptăm întotdeauna și pictăm imagini în imaginația noastră, dar timpul lor nu vine. „Încep Anul Nou ...” - care este jurământul tău: dietă, curs de limbi străine, citirea cărților, lecții de dans ...

Ceea ce visăm și întotdeauna amânăm pentru a ni-l permite - mobilier nou, haina nouă, stil nou, hobby nou, mai mult timp cu rudele, job nou, corp nou, viață nouă ... și așa an de an, toată foamea de ceva care nu avem.

Visăm la schimbare, dar din fanteziile noastre foamea nu scade, dimpotrivă - crește din ce în ce mai mult. De aceea ne hotărâm aici și acum să o lăsăm să se termine. Mâncăm excesiv sau exagerăm - exact așa, din foamea îndelungată.

Ne este foame de dragoste și atenție - mâncăm excesiv cu lucruri dulci. Dar dulceața este temporară și corpul este încă flămând.

Ne este foame de o relație, dar înecăm nevoia de alcool a celuilalt.

Ne este foame să ne apărăm interesele în viața de zi cu zi, dar în loc să ne simțim furia și să-i lăsăm să iasă, distrugem furioase cantități mari de alimente și le sfărâmăm.

Ne este foame de performanță și atenție și decidem să cheltuim un salariu într-un magazin - în principal pentru haine și accesorii de care nu avem nevoie.

Ne este foame de o îmbrățișare, de o atingere blândă, dar ne este frică să facem un pas către celălalt și de aceea îl umplem de reproșuri și scandaluri.

După cum a spus cineva, în sărbători fie mâncăm excesiv, fie luptăm.

Iar supraalimentarea nu este o alternativă la foamete, ba chiar o mărește.

Pentru că foamea vine din nevoile noastre reale, uitați, copleșiți, cei care țipă la noi și refuză să-i audă. Să găsești calea către ceilalți, să faci parte dintr-o comunitate, să fii văzut și să-ți placă, să mănânci regulat cu mâncarea tangibilă și intangibilă preferată, să fii mângâiat (și la figurat), să dai și să primești dragoste.

Un nou început merită dacă este real, nu fantezie goală; dacă este începutul drumului către sursa vieții, către sentimentul de sine, către libertatea de a ne recunoaște nevoile și de a căuta aliați în realizarea lor. Fără înlocuitori și „calorii goale” de la cofetăria „Cocoș de zahăr”. Fără existență cu gust pentru viață, cu culorile palide ale unei lumi fictive. O experiență plină de sânge a relației cu sine și cu ceilalți, cu bucurie reală, cu furie reală, cu tristețe reală, cu dragoste reală.

Alternativa la foame este doar consumul regulat de mâncare adevărată - cu gustul real al vieții, cu emoțiile noastre reale, cu mișcare reală către ceilalți. Cu dragoste.

Articolul a fost scris de prof. Zaharina Savova, special pentru blogul Centrului pentru copii „Mama și cu mine”.