cu secretarul RS și în prezența procurorului Raeva la Curtea Administrativă Supremă, după audierea raportului judecătorului SD gr.d. № 1938 privind inventarul pentru 2018, pentru a se pronunța, a avut în vedere următoarele:

curții

Procedurile sunt de ordinul art. 290 și următoarele CPC.

Acesta a fost format pe contestațiile de casare ale părților împotriva deciziei de apel № 26 din 14.02.2018, pronunțată sub c.gr.d. № 747/2017 pe lista Curții de Apel Plovdiv, care a confirmat decizia № 1253 din 24.10.2017, pronunțată asupra gr.d. № 631/2016 pe lista Judecătoriei Plovdiv, cererea formulată a fost admisă cu temeiuri legale Art. 2, alin. 1, pct. 3 din SMRDA, întrucât Parchetul R. B a fost condamnat la plata către M.A.М. de la [decontare] suma de 30.000 BGN, reprezentând despăgubiri pentru daune morale suferite din cauza acuzării ilegale de săvârșire de infracțiuni, împreună cu dobânda legală pentru despăgubirea acordată, de la 18.10.2013 până la plata sa finală, precum și cheltuieli, ca în partea rămasă până la suma totală pretinsă de 160.000 BGN, cererea formulată pentru daune morale a fost respinsă ca nefondată.

Recurenta M.A.M. din [decontare], prin avocatul său VB de la AK-S. susține că decizia recursului apelat este incorectă în partea în care cererea cu temeiuri legale art. 2, alin. 1, punctul 3 din SMRDA a fost respins pentru diferența de peste 30.000 BGN. până la suma de 160.000 BGN, din cauza încălcării legii de fond și a netemeiniciei - motive de recurs în casare în temeiul art. 281, pct. 3 din Codul de procedură civilă. Subliniază faptul că, în stabilirea compensației procedurale pentru daune morale, instanța nu a ținut seama de toate circumstanțele specifice relevante din punct de vedere juridic și de ponderea lor relativă în evaluarea lor ca criteriu pentru determinarea unei sume echitabile de despăgubiri pentru daunele morale. La o ședință de judecată, avocat B. confirmă apelul de casare și solicită ca instanța de casare să ia o decizie prin care să fie admisă în totalitate cererea de despăgubire morală.

Pârâtul în apelul MM, Parchetul RB nu și-a exprimat opinia într-un răspuns scris în temeiul art. 287, alin. 1 Cod procedură civilă.

Casatorul-inculpat Parchetul RB susține că decizia apelului din partea atacată de acesta, în care cererea pentru daune morale ca urmare a acuzării ilegale a fost menținută pentru suma de 30.000 BGN, este incorectă din cauza încălcării de drept material și încălcarea substanțială a regulilor procedurilor judiciare - motive de recurs în casare în temeiul art. 281, pct. 3 din Codul de procedură civilă. Acesta consideră că despăgubirea acordată este supraevaluată și nu corespunde prejudiciului moral suferit efectiv de reclamant ca urmare a acuzației ilegale. În cadrul unei ședințe judecătorești, procurorul Raeva al Parchetului Suprem de Casație a admis apelul de casare și a solicitat instanței să emită o decizie prin care s-a redus despăgubirea acordată pentru daune morale și s-a respectat daunele efective, cu respectarea principiului echității Artă. 52 din CPA.

Intimatul în apelul de casare al Parchetului RB, MM, nu și-a exprimat o opinie cu privire la aceasta într-un răspuns scris în temeiul art. 287, alin. 1 Cod procedură civilă.

Curtea Supremă de Casație, completul Diviziei a treia civilă, luând în considerare datele din cauză, argumentele părților și prin verificarea corectitudinii deciziei de apel în temeiul art. 290, alin. 2 din Codul de procedură civilă, constată următoarele:

În acest răspuns la întrebarea juridică, pe fondul recursurilor de casare și pe motivele de casare declarate de casatori, actualul complet de judecată constată următoarele:

În acest sens, plângerile casatorului - reclamantului pentru cuantumul redus al despăgubirii acordate de instanța de apel pentru daune morale din prejudiciul procesual în sumă de 30.000 BGN, cu încălcarea prevederilor art. 52 Principiul echității CPA. Curtea de Apel Plovdiv a ținut seama de circumstanțele specifice ale cauzei, care au determinat în mare măsură intensitatea și tipul prejudiciului moral suferit: durata urmăririi penale de patru ani, care având în vedere complexitatea faptică și juridică acuzațiile, potrivit prezentei instanțe, par a fi rezonabile, dar măsurile coercitive luate - „detenție în custodie” pentru o perioadă de patru luni și 15 zile și „arest la domiciliu” pentru o perioadă de opt luni, precum și procedurile preliminare și de judecată au avut un impact grav asupra reclamantului - au provocat stres prelungit și teamă de condamnare nedreaptă și sentiment de prestigiu prelungit și bunul nume al reclamantului în profesie ca angajat al Ministerului de Interne și în societate și abuz în rândul prietenilor și familiei.

Având în vedere circumstanțele de mai sus relevante pentru raportul juridic procesual, instanța de față constată că suma de 15.000 BGN ca echivalent monetar al daunelor morale suferite efectiv de reclamant din acuzarea ilegală procesuală de infracțiuni, care s-a încheiat cu încetarea parțială și achitare, îndeplinește criteriul public pentru corectitudine în sensul art. 52 din CPA. Pentru această sumă cererea formulată cu temei legal art. 2, alin. 1, pct. 3, pct. 1 din SMRDA, în ceea ce privește diferența de peste 15.000 BGN până la suma de 30.000 BGN respectată de instanța de apel și până la suma de 160.000 BGN, cererea este nefondată și poate fi respinsă.

Conform celor de mai sus, decizia recursului apelat este parțial incorectă, astfel cum s-a decis cu încălcarea legii de fond/art. 52 din CPA/în partea menționată mai sus și întrucât nu este necesară repetarea sau efectuarea de noi proceduri judiciare, aceasta ar trebui revocată în temeiul art. 293, alin. 2 din Codul de procedură civilă și în schimb a fost emisă o nouă decizie cu privire la fondul litigiului, prin care cererea formulată cu temei legal art. 2, alin. 1, punctul 3, punctul 1 din SMRDA pentru daune morale ar trebui respins pentru diferența peste suma de 15.000 BGN la suma de 30.000 BGN, împreună cu dobânda legală din 18.10.2013. În partea rămasă atacată, cu care creanța cu temeiuri legale art. 2, alin. 1, pct. 3, pct. 1 din SMRDA pentru daune morale a fost respectat pentru suma de 15.000 BGN, împreună cu dobânda legală din 18.10.2013, și cu care aceeași cerere a fost respinsă pentru diferența de peste 30.000 BGN. până la 160.000 BGN, decizia apelului este corectă și, ca atare, ar trebui confirmată. Decizia atacată trebuie anulată și în partea referitoare la confirmarea deciziei de primă instanță cu privire la costurile administrative atribuite reclamantului pentru diferența dintre suma de la 249 BGN la suma de 497 BGN. În partea rămasă atacată, decizia apelului ar trebui lăsat în vigoare.

Având în vedere netemeinicia recursului de recurs al reclamantului, acesta din urmă nu se datorează cheltuielilor de judecată în fața instanței de recurs.

Pentru motivele expuse și în temeiul art. 293, alin. 1 și alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Casație, componența Secției a III-a civile,

ANULAT decizia de apel № 26 din 14.02.2018, pronunțată sub c.gr.d. № 747/2017 pe lista Curții de Apel Plovdiv, la rândul său, care a confirmat decizia № 1253 din 24.10.2017, pronunțată asupra gr.d. № 631/2016 pe lista Judecătoriei Plovdiv, cererea a fost admisă cu temeiuri legale Art. 2, alin. 1, pct. 3 din SMRDA, întrucât Parchetul R. B a fost condamnat la plata către M.A.М. de la [soluționare], despăgubiri pentru daune morale cauzate de o acuzație ilegală de săvârșire de infracțiuni, care s-a încheiat cu achitare, pentru diferența peste suma de 15.000 BGN la suma de 30.000 BGN, împreună cu dobânda legală asupra câștigătorului despăgubire, începând cu data de 18.10.2013 până la plata sa finală, precum și în partea pentru cheltuieli, pentru diferența peste suma de la 249 BGN la suma de 497 BGN și DECIDE:

RESPINGE cererea depusă de M.A.M. din [soluționare], împotriva Parchetului RB, cu temeiuri legale art. 2, alin. 1, pct. 3 din SMRDA, pentru diferența peste suma de 15.000 BGN la suma de 30.000 BGN, constituind despăgubiri pentru daune morale cauzate de o acuzație ilegală de infracțiuni comise, care s-a încheiat cu achitarea, împreună cu dobânda legală, de la 18.10.2013 până la plata finală, ca neîntemeiată.

Rămâne în vigoare decizia de apel № 26 din 14.02.2018, pronunțată sub c.gr.d. № 747/2017 pe lista Curții de Apel Plovdiv, în restul părții sale atacate.