Numărul 1960 21 noiembrie 2017 orașul Burgas

decizie

ÎN NUMELE OAMENILOR

CURTEA ADMINISTRATIVĂ - BURGAS, al VIII-lea grup, în sesiune deschisă la 15 noiembrie două mii șaptesprezece, compusă din:

Judecător: Zlatina Bachvarova

Având în vedere cazul administrativ nr. 2633 privind inventarul pentru 2017, pentru a se pronunța,

Procedurile se desfășoară prin ordinul art.256, alin. 1 din Legea pentru Ministerul de Interne/LMI /, în legătură cu art. 145 și următoarele din Codul de procedură administrativă/APC /.

A fost format pe plângerea lui M.N.M., PIN ********** *** cu acordul mamei sale și al reprezentantului legal T.M.M. împotriva împotriva unui ordin, reg. 31431 ZZ-380 din 14.09.2017 pentru reținerea unei persoane emisă de un inspector superior, șeful unui grup din Primul Departament Regional/RU/-Burgas la OD MIA-Burgas, în conformitate cu articolul 72, paragraful 1, punctul 4 din LMI.

Solicitantul, înștiințat în mod corespunzător, a apărut personal. Prin reprezentantul său legal, el a admis apelul. Pledând pentru ilegalitate, el a cerut instanței să anuleze ordinul atacat. Plângerea susține că nu sunt prezente condițiile prealabile pentru aplicarea măsurii administrative coercitive și că au fost comise încălcări semnificative ale regulilor procedurale în timpul emiterii acesteia. Nu comite dovezi.

Respondentul din plângere - organ de poliție - inspector superior, șef al unui grup din Primul Departament Regional/RU/-Burgas la OD MIA-Burgas, înștiințat periodic, apare personal. Acesta consideră că recursul este nefondat și solicită respingerea acestuia. El a prezentat dosarul administrativ privind emiterea ordinului. Nu implică dovezi suplimentare.

Judecătoria administrativă - Burgas, luând în considerare argumentele prezentate, luând în considerare probele adunate în cauză și legea, constată următoarele:

Plângerea a fost depusă în termenul prevăzut la art. 149, alin. 1 din APC, de către o persoană care este destinatarul actului administrativ și are un interes legal în a contesta în sensul art. 147, alin. 1 din APC, conține forma și cerințele necesare, prin urmare este admisibil din punct de vedere procedural.

Având în vedere meritele sale, este bine întemeiat pe următoarele motive:

Subiectul litigiului în prezenta procedură este un ordin, reg. 72, paragraful 1, punctul 4 din LMI, ca MM este suspectat de săvârșirea huliganismului la 09.09.2017 în zona „Vechea Poștă” și hotelul „Burgas”/p.3 al cazului /.

Din probele prezentate în dosarul administrativ se constată că la 14.09.2017 reclamantul M. a fost reținut pentru o perioadă de până la 24 de ore, pentru care a fost emis un ordin de procedură. Ca motiv de fapt pentru detenție, se afirmă că același lucru este suspectat de comiterea huliganismului la 09.09.2017 în zona „Vechea Poștă” și hotelul „Burgas”.

Având în vedere faptele astfel stabilite, sunt necesare următoarele concluzii juridice:

În primul rând, a fost emis un ordin, nr. 431 ЗЗ-380 din 14.09.2017, prin care reclamantul a fost reținut pentru o perioadă de până la 24 de ore, a fost emis de o autoritate competentă, în conformitate cu norma art. 57, para 1 din LMI.

În al doilea rând, ordinul de detenție a fost emis în forma scrisă prevăzută de lege, în conformitate cu articolul 74 alineatul (1) din Ministerul de Interne, dar în absența detaliilor specificate în articolul 74 alineatul (2) din Ministerul de Interne.

Actului administrativ contestat îi lipsește o corespondență între temeiurile de fapt și de drept pentru emiterea acestuia.

În al treilea rând, ordinul de detenție a fost emis cu încălcarea regulilor procedurii administrative și a dreptului de fond din următoarele motive:

Principala problemă discutabilă se rezumă la faptul dacă, în cazul specific, au fost prezente condițiile preliminare prevăzute la articolul 72 alineatul 1 punctul 4 din LMI și dacă această detenție constituie o restricție legală a dreptului la libertate.

Din dovezile adunate în caz nu se stabilește că organul de poliție nu a putut stabili identitatea MM, în cazurile și modalitățile specificate la articolul 70 din LMI. Acesta din urmă în mod voluntar, împreună cu mama sa și reprezentantul legal M., s-au dus la administrația raională pentru a fi interogați/cf. Sf. Mărturie, pp. 23 și 24 din cauză /. Prin urmare, nu există motive pentru aplicarea PAM procedural pe baza legală specificată în ordin.

Ordinul prevede că M.N.M. este suspectat de huliganism în data de 09.09.2017 în zona „Vechea Poștă” și hotelul „Burgas”.

Nu există nicio dovadă în dosar provenind din organul administrativ care să justifice, în condiții de independență operațională, impunerea măsurii administrative coercitive.

Conform regulii art.170, alin. 1 din APC, revine emitentului actului administrativ să stabilească existența temeiurilor de fapt, indicate în acesta și îndeplinirea cerințelor legale pentru emiterea acestuia. În cazul de față, acest lucru nu a fost făcut de către organul administrativ.

Dreptul la libertate și securitate este reglementat în articolul 5 §1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale/CPHR, Convenția /, care a fost ratificată de lege, SG, ediția 66/1992 și face parte din legislația internă a Republicii Bulgaria din 7 septembrie 1992/După proclamarea dreptului fundamental, prima dispoziție a Convenției enumeră ipotezele în care restricția libertății personale este admisibilă. Enumerarea este exhaustivă și ar trebui interpretată restrictiv. Aceasta este tocmai abordarea care corespunde scopului articolului 5 - de a se asigura că nimeni nu va fi privat în mod arbitrar de libertate din alte motive decât cele prevăzute în Convenție. Articolul 5 § 1 prevede, în primul rând, ca detenția să fie „legală”, ceea ce include condiția respectării procedurii prevăzute de legislația națională. Astfel, prin impunerea legalității, Convenția se referă în esență la dreptul național.

Prin natura sa juridică, măsura „reținere pentru o perioadă care nu depășește 24 de ore” în temeiul articolelor 72-75 din LMI este o măsură administrativă coercitivă - o ordine administrativă a unei autorități publice, care incontestabil afectează în mod direct și negativ sfera juridică a destinatarului .

Detenția în temeiul articolului 72, alineatul 1, punctul 4 din LMI, considerată prin prisma articolului 5 din Codul muncii, include dreptul persoanei reținute de a fi informată imediat într-o limbă pe care o înțelege motivele detenției. și să li se ofere acces la protecția legală din momentul detenției.

Conform Art. 4, alin. 2 din APC, actele administrative sunt emise în scopuri, pe motivele și prin ordin, stabilite în lege, iar Art. 6 din APC introduce principiul proporționalității ca o cerință de fond pentru legalitatea actului administrativ.

Faptele care fundamentează PAM procedural, aplicate temeiului juridic indicat în ordin, nu sunt prevăzute în actul administrativ. Nici ele nu sunt conținute în dosarul administrativ depus. În cazul specific, se stabilește că motivele de fapt declarate pentru emiterea ordinului nu corespund temeiului legal indicat, adică. există o încălcare a normei art.74, alin. 2, pct. 2 din LMI.

Numai în cadrul unei instanțe judecătorești emitentul actului administrativ indică faptul că a fost comisă o eroare tehnică la emiterea ordinului - temeiul juridic a fost indicat în mod incorect, în locul articolului 71 scris, alin. 1, pct. 4 din LMI, ar trebui presupus că măsura a fost aplicată în temeiul art. 71, alin. 1, pct. 1 din LMI. În această privință, trebuie remarcat faptul că autoritatea administrativă, în acest caz autoritatea poliției, ar trebui și trebuie, în cursul procedurilor administrative, să justifice actul emis de aceasta. Prin urmare, expunerea de motive, precum și temeiul juridic, nu pot fi completate și modificate în faza de apel. Prin urmare, declarațiile emitentului actului în ședința judecătorească nu pot remedia omisiunile în emiterea ordinului.

Lipsa motivelor și expunerea motivelor de fapt pentru emiterea actului pe baza legală indicată în acesta, între care ar trebui să existe o legătură, împiedică verificarea legalității acestuia și încalcă dreptul la apărare al reclamantului.

Valabilitatea actului pe baza căruia are loc detenția determină legalitatea acestuia și este un element esențial pentru evaluarea arbitrariului detenției. În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se acceptă faptul că lipsa temeiurilor declarate în actul de detenție este incompatibilă cu principiul protecției individului împotriva arbitrariului, consacrat la articolul 5 din CEDO.

Din cele de mai sus este necesar să se concluzioneze că ordinul a fost emis în cazul unor încălcări semnificative ale regulilor procedurale și ale dreptului material, ceea ce impune revocarea acestuia.

În acest rezultat al litigiului, dar având în vedere declarația expresă a reclamantului, nu ar trebui să i se acorde costuri.

Din aceste motive și în temeiul art. 172, alin. 2 al APC, Curtea Administrativă - Burgas, completul VIII

Ordin ANULAT, nr. 431 ZZ-380 din 14.09.2017 pentru detenția M.N.M., PIN ********** ***, emis de un inspector superior, șeful unui grup în conducerea Primului District/RU/-Burgas la OD MIA-Burgas, pe baza art. 72, alin. 1, pct. 4 din LMI.

DECIZIA poate fi contestată în termen de 14 zile de la anunțul pregătirii sale în fața Curții administrative supreme a Republicii Bulgaria.