gestionarea

În apartamentul pe care îl împărțeam cu părinții mei era un dulap. A fost folosit pentru a depozita tot felul de vafe, bomboane de ciocolată, bomboane, biscuiți și alte produse menite să spargă fragila mea voință tinerească din acel moment. Și cum tocmai au rupt-o!

De fiecare dată când mergeam acasă, deschideam doar dulapul pentru a verifica ce se concretizase în el. O oră mai târziu m-am trezit înfipt în talie și la un pas de insulină. Apoi m-au tras de picioare și tot așa până la următoarea dată când am trecut pe lângă el.

Acum nu mai locuiesc cu părinții mei și nu am un dulap cu dulciuri. Și obiceiurile mele alimentare s-au schimbat atât de mult, încât (aproape) nu am nevoie de ea. Ceva se întâmplă încă în mine când îmi vizitez părinții și trec pe lângă dulap, dar în acel moment îmi pun câteva întrebări în ordinea următoare:

Ce este în dulap?! (nu că nu este clar unde:))

La care dintre lucrurile în cauză îmi doresc (trebuie) cu adevărat să ajung?

Mi-e foame sau acționez doar instinctiv și fără intenție?

Dacă mi-e foame, există o modalitate mai sănătoasă de a-mi satisface foamea?

În majoritatea cazurilor, rezultatul este trecerea dulapului cu o ușoară senzație de infidelitate și nostalgie, dar și pentru o altă mică victorie. Treptat, am transferat acest obicei în frigiderul pe care îl am acasă, care a fost în mod similar victima raidurilor periodice din partea mea. Mai târziu, chiar am încetat să fac cumpărături „improvizat”, începând să fac liste preliminare cu alimentele de care am cu adevărat nevoie.

Mi-am dat seama că a pune întrebări înainte de a consuma orice fel de mâncare mă ajută să mențin orice comportament alimentar sănătos, constând din:

Depozitare mai mică a alimentelor în exces și/sau dăunătoare

Control mai bun al porțiunii

„Mic dejun” mai puțin obișnuit (înțelegeți călcarea inconștientă și emoțională)

Consumați mai multe mese și mai puține produse individuale

O mai bună planificare în general

Oricât de ciudat ar părea, există multe asemănări între a vorbi și a mânca. Așa cum numărarea până la 10 ne împiedică să scuipăm prima nebunie care ne-a trecut prin minte, punerea întrebărilor corecte ne poate ajuta să ne abordăm dieta într-un mod mult mai rațional.

Pentru mine, dulapul va fi mereu acolo și mă va chema mereu. Dar știu că de fiecare dată când mă voi găsi în talie, va fi rezultatul nu al unei slăbiciuni, ci al unei alegeri conștiente din partea mea:)