alergice

Reacțiile alergice pot fi specific și nespecific. Conform mecanismului de dezvoltare specific Reacțiile alergice sunt împărțite în 4 tipuri, fiecare având propriul său mecanism imunitar și mediatori inerenți. Aceste caracteristici determină tabloul clinic al bolii.

Reacție alergică din Eu tip - tip rapid (reacție de tip reagin, anafilactic sau atopic). Dezvoltarea acestui tip de reacție este asociată cu formarea de reagine - anticorpi aparținând clasei de imunoglobuline E (IgE). Când reactivii se combină cu alergenul respectiv, celulele încep să secrete mediatori - histamină, heparină, leucotriene etc., care provoacă o reacție alergică la 15-20 de minute după contactul cu alergenul. Reacțiile alergice de tip rapid se caracterizează prin vezicule ale pielii, bronhospasm și afectarea funcției gastro-intestinale. Acest tip de reacții include: șoc anafilactic, febră de fân, urticarie, astm bronșic atopic, edem Quincke, dermatită atopică, rinită alergică etc.

Unele dintre afecțiunile enumerate (astm bronșic atopic, dermatită atopică, rinită alergică și polinoză) aparțin grupului așa-numitelor boli atopice (atopos - ciudat, neobișnuit). Un rol important în dezvoltarea lor îl joacă predispoziția ereditară - capacitatea crescută a organismului de a răspunde cu o reacție alergică la efectele alergenilor exogeni. Prin urmare, în unele cazuri, determinarea unui istoric familial de alergii evită numirea unor medicamente potențial periculoase pentru pacient.

Reacție alergică din II tip - citotoxic. Acest tip de reacție alergică este asociat cu formarea de anticorpi aparținând claselor IgG și IgM. Tipul de reacție citotoxică include manifestări de alergie la medicamente precum: leucopenie, trombocitopenie, anemie hemolitică și altele. O reacție alergică de tip II poate apărea și atunci când antigenii omologi intră în organism, cum ar fi transfuzia de sânge (sub formă de reacții de hemotransfuzie) și boala hemolitică a nou-născutului.

Reacție alergică din III tip - imunocomplex. Alergenii din acest tip de reacție sunt sub formă solubilă (bacteriene, virale, antigene fungice, medicamente și substanțe nutritive). Anticorpii formați aparțin claselor IgG și IgM. Acești anticorpi sunt definiți ca precipitați datorită capacității lor de a forma un complex numit precipitat la interacțiunea cu antigenul corespunzător. Acest tip de reacții alergice sunt unul dintre factorii principali în dezvoltarea bolii serice, alveolitei alergice exogene, unele alergii alimentare și medicamentoase, artrită reumatoidă, lupus etc.

Reacții alergice din IV tip - Tipul distractiv. În acest tip de reacție, rolul anticorpilor este îndeplinit de limfocitele sensibilizate care au membrane cu o structură similară. Combinarea acestor limfocite cu un alergen (care poate fi prezent în celule sau sub formă solubilă) duce la eliberarea unui număr de substanțe numite limfokine. Acest proces determină acumularea de celule ale țesutului conjunctiv - macrofage și alte limfocite, rezultând inflamații. Reacțiile alergice de tip întârziat se dezvoltă la 1-2 zile după contactul cu alergenul. Acest tip de reacții stau la baza dezvoltării unor forme infecțio-alergice de astm bronșic, rinită, dermatită de contact, boli ale sistemului nervos, boli endocrine și altele. și poate apărea în prezența tuberculozei, brucelozei, sifilisului și a altor boli infecțioase.

Nespecific reacțiile alergice (reacții pseudoalergice, neimunologice) apar la primul contact cu alergenul, fără sensibilizare prealabilă. Acest tip de reacții are 2 etape de dezvoltare - un stadiu de formare a mediatorului și un stadiu fiziopatologic.

În reacțiile alergice nespecifice, după intrarea în organism, alergenul însuși provoacă formarea de substanțe care afectează celulele, țesuturile și organele. Compoziția mediatorilor și caracteristicile clinice ale acestor reacții alergice sunt similare cu cele specifice. Formarea mediatorilor în reacții nespecifice poate fi provocată de influența factorilor fizici (temperatură ridicată, ultraviolete sau ionizante) și chimici (medicamente radiopace). Eliberarea intensivă a mediatorilor poate duce la dezvoltarea șocului anafilactoid, urticarie (atunci când este eliberată în piele), bronhospasm (în bronhii).

Un rol important în diagnosticul bolilor alergice îl joacă luarea unui istoric medical (primirea de informații detaliate de la pacient), datorită căruia este posibil să se stabilească nu numai natura bolii, ci și condițiile în care a apărut. Acest lucru face posibilă determinarea grupului posibil de alergeni care a cauzat boala. Alergenul specific care a provocat alergia este identificat folosind teste de diagnostic și teste de laborator.