Condimentul irezistibil - o parte invariabilă și parfumată a lumii din Est

bb-team

Din 06.03.2011, citiți în 10 minute.

Susanul este una dintre cele mai vechi plante cultivate, o parte integrantă a lumii culinare din Orientul Mijlociu și Extrem. Boabele de susan nu numai că dau identitate oricărui fel de mâncare, ci este o adevărată descoperire în lumea bucătăriei dietetice. Boabele cu o lungime de 3 mm, o lățime de 2 mm și o grosime de 1 mm joacă un rol preventiv indispensabil nu numai pentru sistemul digestiv, ci și pentru sistemul nervos și cardiovascular.

Sesamul (Sesamum indicum) este o plantă erbacee anuală purtătoare de ulei din familia Sesame. Este derivat din speciile africane Sesamum alatum și Sesamum capence.

Susanul a fost transportat din Africa în India și China, unde a apărut ulterior cea mai mare varietate de forme de susan.

Este un arbust arătos cu o lungime de 50 cm până la aproximativ 2 metri și frunze păroase care emit o aromă încântătoare în timpul înfloririi. Frunzele sale au tulpini scurte, zimțate și modelate în moduri diferite, în funcție de lungimea zilei și de intensitatea luminii.

Florile de susan alb sau roz se transformă în păstăi cu două până la patru camere, umplute cu aproximativ 20 de semințe mici, plate, ovale, colorate în alb, crem, maro sau negru (în funcție de soi).

Fiecare floare este deschisă doar o zi, iar după fertilizare se formează o cutie dublă cuibărită. Până când păstăile sunt complet coapte, crenguțele sunt tăiate și atârnate pe covorașe, păstăile se dizolvă treptat și semințele mici cad.

Există 12 specii de susan, semințele mai ușoare fiind evaluate în Occident și Orientul Mijlociu, în timp ce semințele negre sunt preferate în special în Orientul Îndepărtat.

Cultivarea susan este un proces relativ lung și dificil, motiv pentru care majoritatea țărilor din lume preferă să importe mai degrabă decât să cultive singure condimentul aromat.

Se spune că susanul își are originea în Indonezia și Africa de Est și s-a răspândit ulterior în restul Asiei și Africa de Nord. Astăzi, un număr relativ mare de țări sunt implicate în producție: India, China, Pakistan, Sudan, Mexic, Nigeria, Turcia, Venezuela, precum și multe țări din Africa și America Centrală, iar principalii săi consumatori sunt Europa, Japonia și Statele Unite.

Datorită proprietăților valoroase ale boabelor mici și rolului lor în special în bucătăria dietetică, cererea de condimente începe să crească avalanșă.

Produse populare de susan

  • Nuci de susan (semințe);
  • Ulei de susan;
  • Pasta de susan - fabricată din semințe de susan măcinate.

Istorie

O legendă asiriană spune cum în vremurile străvechi, când zeii se întâlneau pentru a crea lumea, ei beau vin făcut din semințe de susan.

Susan, ca unul dintre cele mai vechi condimente, este menționat în mod repetat în diferite texte vechi și mărturii scrise istorice.

Eroul de basm Ali Baba a făcut multe pentru gloria susanului. Poate că nu există nicio persoană pe acest pământ care să nu fi auzit măcar o dată vraja magică: „Sesam, deschide-te!”

În bulgară ar suna mai corect: „Sesam, deschide-te!”, Întrucât vraja reflectă de fapt una dintre proprietățile distinctive ale semințelor mici - de a-și dizolva coconul când ajunge la faza de maturare.

Primele dovezi ale existenței acestei culturi oleaginoase provin din China, unde încă din 5.000 î.Hr. a făcut cerneală din funinginea neagră obținută prin arderea uleiului de susan pentru iluminat. Femeile din Babilonul antic credeau că semințele de susan amestecate cu miere și halva le sporeau frumusețea. În India, susanul era un simbol al nemuririi.

Aproximativ 4.000 î.Hr. în mormintele egiptene apar fresce care înfățișează un brutar punând semințe de susan în aluat. Aceasta este și perioada în care Orientul Mijlociu a devenit un centru pentru producția de susan.

Apoi susan intră rapid în bucătăriile Greciei antice și Romei și devine parte a meniului războinicilor antici: o sursă de hrană care oferă energie și putere.