tratamentul

Medicamentul a fost introdus pentru prima dată în practica clinică în 1960 în Franța metronidazol este un instrument utilizat pe scară largă pentru tratamentul infecțiilor bacteriene și protozoice cu localizare diferită a procesului.

Aparține grupului de derivați de nitroimidazol, iar principalul său mecanism de acțiune include distrugerea ADN a celulelor microbiene (în principal agenți anaerobi) și inhibarea sintezei acidului nucleic.

Este de utilizare limitată în medicina veterinară pentru tratamentul anumitor infecții la câini și pisici.

Utilizarea sa pe scară largă în medicina convențională este asociată cu spectrul său larg de acțiune și marea varietate de infecții împotriva cărora este eficientă.

Există sub diferite forme, pentru uz oral, parenteral și topic.

Aplicat topic sub formă de creme cu procente diferite de ingredient activ, în principal în dermatologie (în forme severe de acnee, dermatită, ulcere trofice). Aplicarea sa locală are și efect antiinflamator, dermatoprotector și anti-exudativ.

Sub formă de tablete pentru uz vaginal este utilizat în diferite infecții ale sistemului genital (în principal vaginite, tricomoniază urogenitală).

Oral (comprimate pentru uz oral) este adesea utilizat în gastroenterologie, în terapia complexă a infecției cauzate de Helicobacter pylori.

Parenteral, ca perfuzie intravenoasă, este utilizat în infecții sistemice severe cauzate de microorganisme anaerobe și protozoare.

Principalele indicații pentru utilizarea metronidazolului includ următoarele condiții:

  • vaginoza bacteriană, administrată de obicei în asociere cu clindamicină
  • boli inflamatorii pelvine ca parte a terapiei complexe
  • colită pseudomembranoasă (cauzată de Clostridium difficile) împreună cu vancomicină orală
  • tricomoniasă urogenitală
  • infecție cu speciile Peptostreptococcus, Bacteroides, Clostridium, Fusobacterium
  • colită invazivă, abces hepatic, infecție pulmonară sau abces cerebral cauzat de Entamoeba histolytica (amebiază)
  • giardioza
  • osteomielita
  • gangrena gazoasă

Medicamentul prezintă o penetrare bună prin bariera hematoencefalică și este eficient în diferite infecții anaerobe care afectează sistemul nervos central (abces cerebral, meningită, encefalită).

Este utilizat ca parte a terapiei complexe pentru febra nașterii și avortul septic, pentru a reduce riscul de a dezvolta complicații severe.

Utilizarea acestuia, în special în doze mari și pentru o perioadă lungă de timp, este asociată cu dezvoltarea severității diferite a efectelor secundare.

Manifestările gastrointestinale precum diareea, pierderea poftei de mâncare, greața și vărsăturile, gustul metalic în gură, stomatita, glosita sunt frecvente.

Simptomele alergice sunt prezente la unii pacienți, inclusiv erupții cutanate, mâncărime, roșeață, febră.

Pe măsură ce traversează bariera hematoencefalică, medicamentul poate duce la tulburări neurologice, cum ar fi cefalee, confuzie, amețeli, depresie, incoordonare, neuropatie periferică, convulsii.

În timpul terapiei este necesar să se monitorizeze nivelurile unui număr de parametri de laborator, cum ar fi celulele albe din sânge (la unii pacienți există leucocitopenie severă, granulocitopenie), enzime hepatice (AST, ALT, fosfatază alcalină).

În ciuda lipsei unor dovezi suficiente cu privire la efectele teratogene și emriotoxice ale metronidazol, se recomandă evitarea utilizării acestuia în timpul sarcinii și alăptării. Este utilizat numai în condiții care pun viața în pericol atunci când beneficiile utilizării acestuia depășesc riscul potențial pentru femeia gravidă.

O serie de studii au relevat o legătură între utilizarea pe termen lung a agentului antimicrobian și dezvoltarea bolilor neoplazice.

Consumul de alcool este contraindicat în timpul tratamentului (24 până la 48 de ore după întrerupere) din cauza riscului de a dezvolta așa-numita reacție disulfiram, exprimată în tahicardie, dificultăți de respirație, greață și vărsături, roșeață a pielii, modificări mentale.

Nu se recomandă utilizarea concomitentă cu anticoagulante (risc crescut de sângerare), litiu (efecte toxice), anticonvulsivante (reduce efectul acestora și crește riscul de convulsii).