Lom, 09.04.2015.

612015

ÎN NUMELE OAMENILOR

Judecătoria districtului Lom, Colegiul civil, camera VI în ședința publică din data de 24 martie a anului două mii cincisprezece, compusă din:

PREȘEDINTE: Boryana Alexandrova

Sub secretarul VM luând în considerare cazul raportat de judecătorul Alexandrova № 61 conform inventarului pentru 2015. iar pentru a domni a avut în vedere următoarele: E.I.M. a formulat împotriva Lomsko Pivo AD, Lom o cerere pentru condamnarea inculpatului la plata sumei totale de 1115,00 BGN, reprezentând suma datorată din tichetele de alimente nerecepționate pentru perioada de la 01.01.2012. până la 31.05.2013 în cuantum de 680,00 BGN/40 BGN pe lună /, 100 BGN dobândă pentru întârzierea acestei plăți, precum și suma de 250 BGN reprezentând remunerație neplătită pentru sărbătorile de Crăciun și Paște pentru perioada 01.12.2012. până la 21.10.2014, precum și dobânzi BGN 50 pentru întârzierea acestei plăți de la data scadentă a fiecăruia dintre ele până la intrarea în instanță a IM, suma de 30 BGN datorată pentru Ziua Brewerului din 2014, precum și suma BGN 5, reprezentând o întârziere a plății de mai sus din ziua scadenței până la intrarea în instanță a IM, împreună cu dobânda legală asupra principalului sumelor de la chitanța IM din instanță până la plata finală a sumelor. El pretinde, de asemenea, costurile cazului. Reclamanta susține că a lucrat în baza unui contract de muncă cu pârâtul, reziliat la 20.10.2014, întrucât acesta din urmă nu i-a plătit în detaliu sumele citate și susținute mai sus.

Cererile au temeiuri legale art.269, alin.2 LC și art.86 CPA și sunt admisibile din punct de vedere procedural.

În termenul prevăzut la articolul 131 din Codul de procedură civilă, inculpatul, convocat în mod corespunzător, va prezenta un răspuns scris. În s.z. exprimă opinie, nu contestă proiectul de raport asupra cazului, nu recunoaște cererea contestând-o și solicită respingerea ca neîntemeiată.

În caz au fost colectate probe scrise. După evaluarea probelor adunate, separat și integral, instanța a reținut că părțile nu au contestat, iar acest lucru este stabilit în mod incontestabil prin probele scrise prezentate în cazul că a existat un raport de muncă între ele, întrucât reclamantul deținea funcția din „Schimbarea șefului în departamentul„ Îmbuteliere ”în societatea pârâtă până la data de 20.10.2014, când încetarea angajării sale a fost încetată prin ordin al angajatorului în conformitate cu articolul 328, paragraful 1, punctul 2, punctul II din Codul muncii, începând cu 21.10 2014.

După cum se poate observa din probele scrise prezentate de părți, se stabilește următoarea situație de fapt:

Conform contractului de muncă №148/1997. reclamantul a lucrat în compania pârâtă ca manager de schimb în cadrul Departamentului de Îmbuteliere. Cu comanda №177/20.10.2014 al directorului executiv al companiei, contractul său de muncă a fost reziliat începând cu 21.10.14.

În perioada în care reclamantul a lucrat în compania pârâtă, el a fost membru al organizației sindicale a LC „Sprijin” la firma pârâtă.În firma pârâtă au existat două CLA-uri, unul BCTD și un CLA în întreprindere. Această circumstanță nu contrazice cerința art. 51, alin. 2 LC, întrucât conform reglementării legale a art. 51, alin. 2 LC: „La nivelul întreprinderii, sucursalei și sucursalei se poate încheia o singură CLA”. Interpretarea acestei norme juridice este că într-o singură întreprindere, ramură sau ramură se poate încheia o singură „întreprindere”, sucursală sau ramură CLA și nu că în întreprindere CLA-urile nu pot funcționa la un nivel diferit, ceea ce este complet posibil și admisibil și comun în situația practică, în acest sens Р № 450/04г. în al treilea an jurisprudența constantă în aceste cazuri, adică atunci când există două CLA-uri într-o singură întreprindere, se aplică clauzele CLA, care prevede o soluție mai favorabilă./În acest sens sunt și Р№ 582/04г. ІІІ г.о., Р № 668/04г. ІІІ г.о. si altii./.

І. Contractul colectiv de muncă al sucursalei:

La 20.05.2011 între Uniunea Brewers din Bulgaria, pe de o parte, și Sindicatul Producătorilor de Bere, Produse Alimentare și Băuturi/UBA/-CITUB și Federația „Industria Alimentară și a Băuturilor”/FHPI/-KT „Sprijină” un Contract Colectiv de Muncă/pentru cei care lucrează în industria berii. Acest contract a fost încheiat cu numărul 8 la 28.05.2011. în EA „GIT”, conform cerințelor art. 53, alin. 4 LC. Prin comanda № RD01-2361/26.11.2011 al ministrului Ministerului Muncii și Politicii Sociale, aplicarea acestui BCTD este extinsă la cei care lucrează în industria fabricii de bere, care include compania respondentă, având în vedere principalul său subiect de activitate. BCTD are șapte secțiuni. Ca subiect al prezentei dispute este secțiunea DOUA, unde în art. 27 și art. 28 se soluționează problema remunerației, iar art. 29 - salarii suplimentare, și conform paragrafului 5 al art. 29 citat este scris: „De Crăciun și Paște, angajatorul plătește suplimentar lucrătorului, angajatului, nu mai puțin de 50,00 BGN.

Conform articolului 48, paragraful 4 din BCTD: privilegiile sociale ale celor care lucrează în industrie ” Angajatorul singur sau împreună cu alte organizații asigură mese de cantină în centrele de producție/fabrici/în valoare de cel puțin 60 BGN pe lună și, în cazul în care condițiile nu permit acest lucru, este convenit cu partenerii sociali utilizarea tichetelor alimentare în suma de cel puțin 40 BGN pe lună.

ІІ. CLA din Lomsko Pivo AD, Lom:

Pentru 2014 în societatea pârâtă este încheiat un CLA între firma pârâtă pe de o parte și pe de altă parte BSO către SBHN-CITUB și Municipalitatea Podkrepa. Acest CLA este înscris în registrul de la D „Inspecția Muncii” Montana sub № 5100016 din 16.04.14.

1. În secțiune „Remunerație suplimentară” Articolul 29, paragraful 7 prevede că pentru Crăciun și Paște angajatorul trebuie să plătească angajatului nu mai puțin de 50 BGN în numerar.

2. În secțiune Activitate socială:

Conform articolului 50, paragraful 8: „Pentru vacanța profesională a producătorului de bere, Angajatorul ar trebui să plătească o dată angajaților suma nu mai mică de BGN 30.

Având în vedere faptele astfel stabilite, instanța constată că pretențiile sunt parțial întemeiate.

Din punct de vedere legal:

Practica constantă a instanțelor este că alimentele furnizate angajaților se află în temeiul art. 269, alin. 2 CT. Aceasta din urmă este o remunerație în natură suplimentară, prevăzută într-un act al Consiliului de Miniștri, în CLA sau în contractul individual de muncă. Reprezintă venituri și este inclus în remunerație, spre deosebire de alimentele gratuite prevăzute la art. 285 LC, care este destinat. În acest sens este practica obligatorie a Curții Supreme de Casație a Republicii Bulgaria, exprimată în decizia № 216 din 9.06.2011. sub gr. d. № 718/10 pe anul IV o. în temeiul art. 290 Cod procedură civilă.

A/În ceea ce privește valoarea pretinsă a tichetelor de alimente, instanța constată următoarele:

În conformitate cu definiția legală dată în dispoziția articolului 1, punctul 36 din dispozițiile suplimentare din Legea impozitului pe profit, tichetele alimentare sunt un tip de acte de schimb furnizate de angajator angajaților care sunt folosiți ca mijloc de plată în restaurante, unități pentru site-uri de servicii rapide și comerț cu produse alimentare conform unui contract de servicii încheiat cu un operator. În același sens este explicația din Art. 2, alin. 2 din Ordonanța № 7/09.07.2003 privind termenii și condițiile pentru eliberarea și revocarea unei autorizații pentru desfășurarea activității în calitate de operator de tichete alimentare și desfășurarea activității în calitate de operator . Norma art. 2, alin. 1 din aceeași ordonanță prevede în mod explicit că, prin tichetele de hrană, angajatorii le oferă persoanelor, care lucrează în relații juridice de muncă și în contracte de administrare, mijloace pentru hrană separat de remunerația lor.

În interpretarea acestor dispoziții, trebuie să se concluzioneze că bonurile nu fac parte din remunerația de bază. Furnizarea de bonuri nu constituie nici măcar o plată în numerar, ci furnizarea de fonduri sub formă de hârtii de schimb, motiv pentru care acestea ar trebui considerate ca recompensă suplimentară în natură, care posibilitate este prevăzută în dispoziția art.269, alin. 2 LC. Conform acestei norme, remunerațiile suplimentare pot fi acordate în natură, numai dacă acest lucru este prevăzut într-un act al Consiliului de Miniștri, într-un contract colectiv de muncă/CLA/sau în contractul individual de muncă.

În rezumat, trebuie remarcat faptul că reclamantului îi revine obligația de a-și stabili creanța, deși a prezentat dovezi că există un act/BKTD/care se încadrează printre cele specificate în mod exhaustiv în dispoziția art. 269, alin. 2 din Codul muncii, însă în contractul colectiv de muncă al ramurii în sine, obligațiile angajatorului pentru plata tichetelor de alimente nu se încadrează în secțiunea „Remunerații suplimentare de muncă”, astfel încât ipoteza art. 269, alin. 2 din Codul muncii este prezent. Se află în secțiunea „Activitate socială” unde ipoteza articolului 294, supra a articolului 293 din Codul muncii, unde așa cum s-a menționat mai sus, ar trebui să existe o decizie a adunării generale a angajaților din întreprindere, iar pentru o astfel de decizie reclamantul nu a adus nicio dovadă, prin urmare, în această parte, cererea este nefondată și nedovedită și ar trebui respinsă.

B./În ceea ce privește cererea de plată a remunerației pentru Crăciun și Paște, instanța constată că cererea este întemeiată și dovedită și, ca atare, ar trebui confirmată. Argumentele pentru aceasta sunt următoarele:

Din cele prezentate în cazul BKTD/art.29, alin.5 în secțiunea „Remunerații suplimentare”, respectiv în CLA art.29, alin. 7 secțiunea „Remunerații suplimentare” se impune în obligația angajatorului de a plăti în temeiul forma remunerațiilor suplimentare ale lucrătorilor și angajaților BGN 50, care intră sub incidența art. 269, alin. 2 din Codul muncii, sau sumele totale datorate sunt în cuantum de 200 BGN/conform SSE adoptat în cauză /.

C./În ceea ce privește suma cerută pentru plată în sumă de 30 BGN pentru vacanța producătorului de bere, același lucru este nefondat, așa cum apare în CLA, art. 50, alin. 8 în secțiunea „Activitate socială” și în ceea ce privește prevederile art. 292 și art. 293 din Codul muncii care reglementează dreptul lucrătorilor și angajaților la fonduri pentru servicii sociale și culturale (SBKO) în întreprindere, precum și ordinea și modul de cheltuire a acestora. Conform prevederilor art.292 din Codul muncii, SBCO al angajaților este finanțat din fonduri de la angajator și din alte surse. Conform prevederilor art. 293, alin. 1 LC, se determină modul de utilizare a fondurilor pentru SBKO cu o decizie a generalului adunarea muncitorilor, conform art. 293, alin. 2 LC aceste fonduri nu pot fi sechestrate și utilizate în alte scopuri.

În ceea ce privește creanța în temeiul articolului 86 din CPA:

Curtea consideră că această acțiune este nefondată din următoarele motive:

Conform art. 86, alin. 1 din CPA: „În caz de neîndeplinire a bani lichizi obligație, debitorul datorează compensații în cuantumul dobânzii legale din ziua întârzierii ”

În cazul de față, instanța a considerat că nu ar trebui plătite dobânzi legale, întrucât înainte de prezentarea cererii, nu existau dovezi în cazul în care angajatul a trimis o invitație angajatorului său solicitând echivalentul monetar al obligației de asigurare. suma de 50 BGN fiecare pentru Crăciun și Paște, astfel încât se poate presupune că din acest moment angajatorul se încadrează în restanțe ale unei obligații bănești.

Pe de altă parte, chiar dacă argumentul de mai sus nu este acceptat, instanța consideră că ziua pentru îndeplinirea obligației de a furniza această sumă nu a fost stabilită în prealabil, prin urmare, pentru ca debitorul să fie în întârziere, el trebuie să să fie invitat de creditor și, după cum sa menționat mai sus, înainte de depunerea cererii, nu există dovezi în cazul în care o astfel de invitație a fost făcută angajatorului. Într-adevăr, ambele CLA afirmă că 50 BGN sunt plătiți pentru sărbătorile de Crăciun și de Paște, dar actualul grup consideră că, așa cum sa menționat, nu se poate trage nici o concluzie definitivă pentru o anumită zi în care angajatorul întârzie., din cauza căreia a ajuns din nou la concluzia că era nevoie de o invitație, care nu se află pe coperta cazului.

Conducem din cele de mai sus, instanța

COMANDĂ Lomsko Pivo AD, orașul Lom cu UIC 111008825 DE PLATIT către EIM, cu PIN ********** suma de 200,00 BGN, reprezentând suplimentar pentru fiecare dintre sărbătorile de Crăciun și Paști pentru perioada 01.12.2012 -21.10.2014., ca și în partea rămasă peste suma respectată de 250 BGN. RESPING cererea ca nefondată și nedovedită

RESPINGE cererea de plată a sumei de 680,00 BGN, reprezentând bonuri alimentare, ca neîntemeiată și nedovedită.

RESPINGE cererea de plată a sumei de 30,00 BGN pentru Sărbătoarea Brewerului ca nefondată și nedovedită.

RESPINGE cererea de dobândă pentru întârzierea efectuării plății ca nefondată și nedovedită, precum și cererea de dobândă legală asupra principalului .

COMANDĂ Lomsko Pivo AD, Lom SA PLATească o taxă de stat în valoare de 50,00 BGN în contul LRS.

Decizia poate face apel la ISA în termen de două săptămâni de la notificarea părților că a fost pregătită.