R. Popova, Departamentul de diagnostic imagistic

copilărie

Conf. Univ. V. Yotova, Departamentul de Pediatrie și Genetică Medicală

Obezitatea în rândul populației din țările dezvoltate crește epidemic, afectând oameni de toate rasele, vârstele și sexele. Există din ce în ce mai multe publicații care o leagă de multe boli - diabet, hipertensiune arterială, boli cardiovasculare, apnee obstructivă în somn, astm, steatoză hepatică nealcoolică, osteoartrita, sindromul ovarului polichistic și unele tipuri de neoplazie [6]. Prevenirea obezității este un punct cheie în tratarea acestor boli.

Obezitatea nu este un proces simplu, uniform de acumulare de grăsime, ci duce la o rearanjare complexă a țesutului adipos (MT) cu manifestări fenotipice diferite și cu risc diferit de boală atât la adulți, cât și la copii [1]. Mai semnificativ în determinarea riscului pentru sănătate este acumularea crescută de grăsime în celulele depozitelor de țesut adipos visceral (intratoracic, intraabdominal) și ectopic (intra- și intermuscular), precum și în celule, altele decât adipocitele (hepatocite, miocite, pancreas cardio).

Treptat, crește interesul pentru studierea acestor depozite de grăsime și, odată cu acesta, necesitatea unor cercetări mai detaliate. În țările dezvoltate cele mai afectate de epidemia de obezitate, sunt introduse o serie de noi metode de evaluare, al căror standard de aur este tomografie computerizată (CT) și imagistică prin rezonanță magnetică (RMN). Acestea oferă cele mai exacte informații despre cantitatea și distribuția MT în diferite regiuni anatomice [5]. Aria MT măsurată pe imaginea CT și RMN este aproape egală cu aria reală găsită într-o secțiune transversală la același nivel [8]. Pe baza imaginilor obținute, volumul compartimentelor individuale de țesut adipos poate fi calculat prin programe software speciale. CT și RMN sunt utilizate în principal pentru a studia cantitatea de MT viscerală, care este considerată a fi cea mai metabolică și cea mai activă parte inflamatorie a MT în obezitate. Pentru a studia depozitele de grăsime ectopică (intramusculară, epicardică etc.) se folosește o metodă complet nouă, care se numește spectroscopie prin rezonanță magnetică. Permite studiul neinvaziv al unei game largi de componente biologice într-un anumit volum de țesuturi [2].

Dezavantajele acestor metode sunt costul ridicat, consumul de timp, cerința de personal instruit, iar CT este asociat cu radiațiile ionizante. Acestea sunt motivele pentru care sunt rezervate în prezent în scopuri de cercetare. Cu toate acestea, posibilitatea scanărilor CT cu doze mici și utilizarea secvențelor ultra-rapide de RMN le poate transforma în curând în teste de rutină în evaluarea și tratamentul obezității.

Cea mai comună și accesibilă metodă de examinare a grăsimii corporale este analiza impedanță bioelectrică (BIA). În acesta, prin măsurarea conductivității electrice a corpului, se determină cantitatea totală de apă din corp. Folosind constante dependente de vârstă pentru hidratarea țesuturilor moi, dispozitivul calculează cantitatea de grăsime corporală [4]. Dezavantajul acestei metode este lipsa capacității de localizare a grăsimii corporale (depozite de grăsime subcutanată, viscerală, ectopică etc.).

Examinarea cu ultrasunete este de asemenea disponibilă o metodă ieftină, potrivită pentru examinarea MT viscerală. Distanța de la suprafața interioară a fasciei abdominale până la coloana vertebrală este măsurată, dar datele obținute variază foarte mult între diferiți cercetători. Există rezultate mai bune cu un protocol și reguli strict definite pentru studiu [9].

Metodele de imagistică oferă oportunități unice de a studia diferite depozite de țesut adipos. În prezent, acestea servesc în primul rând scopurilor de cercetare, dar dau speranță că vor deveni în curând un instrument de diagnosticare pentru evaluarea nu numai a cantității totale de grăsime din organism, ci și a distribuției lor în zone mai inerte și mai riscante. Acestea vor fi în curând un instrument pentru a identifica mai bine grupul țintă de copii și adulți care au nevoie de un tratament mai agresiv al obezității pentru a reduce riscurile pentru sănătate.