Osteoporoza este o boală metabolică progresivă a scheletului.
Ca urmare a absorbției reduse a calciului, oasele devin mai subțiri și își pierd densitatea.
Echilibrul dintre procesele de construire și descompunere a țesutului osos în favoarea descompunerii este perturbat.
Oasele devin fragile, ducând la fracturi mai frecvente, în special la încheieturi, coloanei vertebrale și șolduri.

aflate menopauză

Consecințele cele mai dramatice sunt fracturile gâtului femural, întrucât 20% dintre pacienți mor în decurs de 6 luni din cauza imobilizării forțate (imobilizare) și a dezvoltării pneumoniei. Majoritatea celorlalți rămân cu dizabilități permanente, având nevoie de ajutor și îngrijire.

Datorită prevalenței sale ridicate și a costurilor sistemelor de sănătate, a fost declarată a treia cea mai importantă boală socială după cele cardiovasculare și oncologice, iar la mijlocul secolului se așteaptă să ocupe primul loc din cauza speranței de viață crescute și a îmbătrânirii populației.
Osteoporoza primară este masivă - afectează în principal femeile aflate la menopauză, deoarece corpul lor nu mai produce hormoni care susțin masa osoasă-estrogeni.
O treime din femeile aflate la menopauză sunt așa-numitele. pierderea rapidă a masei osoase - cu mai mult de 3% pe an și sunt cele mai expuse riscului de boală. Majoritatea sunt slabi și cu o structură scheletică fragilă. Femeile obeze sunt mai puțin expuse riscului. Boala apare și la bărbați, dar mult mai rar la o vârstă ulterioară, din cauza lipsei unei întreruperi accentuate a producției hormonului sexual testosteron și a unui schelet mai dens.

Osteoporoza este numită „epidemie tăcută”, deoarece nu este însoțită de durere și poate trece neobservată ani de zile. Primele fracturi apar de obicei în jurul vârstei de 60-65 de ani în zona coloanei vertebrale.
Una sau mai multe vertebre se aplatizează și apar cu cocoașă, dureri de spate și creștere redusă.
Dezvoltarea osteoporozei și riscul asociat de fracturi sunt posibile chiar și la sarcini reduse.

Prea puțin se poate face după pierderea osoasă, dar poate fi prevenit mai devreme. Datorită creșterii populației vârstnice (populației îmbătrânite), osteoporoza a devenit o problemă importantă pentru starea de sănătate a societății.
Pentru a crește gradul de conștientizare a bolii, cercetătorii din județul Washington, New York și Maryland au studiat factori care se pot modifica sau nu și impactul lor asupra osteoporozei. Deosebit de dăunătoare pentru schelet sunt aplicarea dietelor pentru pierderea în greutate. O dietă săracă în carbohidrați și bogată în proteine ​​duce la o creștere a acidității din sânge, care suprimă celulele care formează oasele.

Factori

Factorii care pot fi controlați sunt funcția tiroidiană crescută, dieta slabă, în special în copilărie, greutatea și activitatea fizică.

Se observă că osteoporoza este mai frecventă la femeile supraponderale. Dezvoltarea osteoporozei este mai puțin frecventă la femeile care au activitate fizică sau exerciții fizice în 5 zile din săptămână.
Atletismul, tenisul și fotbalul sunt deosebit de utile.

Sunt recomandate exerciții de forță, care stimulează mușchii mai activ și acționează împotriva gravitației. Factorii care nu pot fi controlați și evitați sunt vârsta mamei, rasa și istoricul medical. Femeile între 60 și 69 de ani sunt de două ori mai probabile, iar cele peste 70 de ani sunt de patru ori mai probabile. Femeile de origine mexicană sau asiatică prezintă cel mai mare risc, iar afro-americanii sunt cele mai scăzute. Riscul este redus cu 60% dacă mama nu a avut osteoporoză.

Prevenirea

Pentru a reduce riscul de osteoporoză la vârsta adultă, prevenirea trebuie începută devreme.
Cel mai important lucru în construirea unui program de prevenire este de a include toate elementele care au un efect benefic dovedit asupra oaselor.


Aportul alimentar adecvat de calciu și vitamina D sunt factori cheie în menținerea rezistenței scheletice.
O sursă bună de calciu sunt laptele, produsele lactate, legumele cu frunze verzi, conservele de pește, migdalele, alunele, iar vitamina D este vitamina care asigură o bună absorbție a calciului din alimente. Se găsește într-un număr limitat de alimente - pește gras, în special somon, ulei de pește, gălbenuș de ou. Unele dintre alimente sunt îmbogățite în continuare cu această vitamină importantă pentru metabolismul oaselor - lapte, margarină, deserturi pe bază de cereale, budinci.

Alți nutrienți necesari pentru sănătatea oaselor sunt magneziul, fosforul, potasiul, vitamina C, zincul. Se găsesc în majoritatea alimentelor și sunt recomandate ca fiind foarte sănătoase.

În plus față de exerciții fizice și nutriție adecvată, terapia de substituție hormonală este utilizată la femeile menopauzale. În toate cazurile în care suplimentele de calciu sunt prescrise femeilor aflate la menopauză, este necesară o terapie de substituție hormonală pentru ca organismul să absoarbă calciu.

Tratament

Experții consideră că cantitatea de calciu necesară femeilor aflate în premenopauză este de 1.000 de miligrame pe zi. De fapt, iau jumătate din ceea ce au nevoie, nu pentru că nu mănâncă alimente bogate în calciu, ci pentru că nu reușesc să-l absoarbă sau pentru că îl pierd.

Sursa tradițională de calciu sunt alimentele lactate; calciul din ele va fi absorbit numai dacă este utilizat cu măsură. Produsele vegetale bogate în calciu sunt migdale crude decojite, leguminoase/soia fiartă, fasole verde /, legume cu frunze verzi/salată verde, varză, țelină /, sfeclă, făină integrală. Cojile de ouă zdrobite oferă mult calciu.

Elementul de bor joacă un rol important în lupta împotriva osteoporozei. Crește dramatic nivelul sanguin al hormonului estrogen. Cele mai bogate în pin sunt fructele, în special merele, perele, strugurii, piersicile, stafidele, curmalele, leguminoasele, în special soia, nucile, mierea. Sunt recomandate și alimentele bogate în mangan: fulgi de ovăz, leguminoase, grâu, spanac. Femeile menopauzale au o nevoie mai mare de vitamina D, deoarece odată cu înaintarea în vârstă își pierd capacitatea de a absorbi această vitamină. Se găsește mai ales la pești, în special la cei grași - macrou, hering, somon, sardine și ulei de pește.

Activitatea fizică, indispensabilă pentru prevenirea osteoporozei, trebuie efectuată cu tact și atenție după debutul bolii; acest lucru se datorează faptului că exercițiul în osteoporoză poate provoca o varietate de leziuni grave. Exercițiile fizice, ușoare și blânde, pot fi combinate cu exerciții de respirație, masaj cu peria, întărire etc.
Pacienții trebuie să fie foarte atenți la orice efort fizic care poate duce la fracturi, precum și să fie extrem de persistenți și răbdători, deoarece recuperarea este lentă. Nu ar trebui să-și piardă încrederea în succesul final, deoarece sunt pe deplin capabili să obțină un rezultat care, menținut în timp, va asigura o sănătate bună și o viață deplină.