sport

O sută de metri este cea mai atractivă disciplină sprint din atletism. Cea mai scurtă durată în competițiile deschise este cea mai populară și prestigioasă, deoarece a participat la Jocurile Olimpice de la renaștere. Includerea femeilor în sprint a avut loc în 1928. Deținătorii recordului mondial și olimpic din această disciplină sunt onorați să fie numiți „Cel mai rapid om sau femeie de pe planetă”.

Sprintul este susținut pe o secțiune dreaptă, cu o extensie specială pentru pista standard de 400 de metri. Sprinterii încep de la blocuri speciale, în timp ce așteaptă un semnal cu o lovitură pentru a începe să ruleze.

Viteza maximă în sprint este atinsă undeva la 50-60 de metri, iar cu puțin înainte de linia de sosire încetinește ușor.

Dinamica competiției

start

Partea de mijloc a distanței

Sprinterii ating de obicei viteza maximă în această porțiune a pistei și încep treptat să încetinească după cel de-al 60-lea metru. Menținerea vitezei maxime cât mai mult timp este obiectivul numărul unu în pregătirea sportivilor. Distribuția aerului și tactica de lucru nu contează pe această distanță mică, spre deosebire de disciplinele lungi.

Final

Conform regulilor IAAF, câștigătorul este sprinterul care a reușit să treacă linia de sosire cu trunchiul (excluzând membrele, capul și gâtul). Când clasarea concurenților nu este evidentă, atunci se folosește un finisaj foto pentru a vedea care dintre sportivi a trecut prima linie.

Conditiile meteo

Acest lucru este valabil mai ales pentru rezistența maselor de aer, deoarece acestea pot avea un efect foarte puternic asupra funcționării sprinterilor. Vânturile puternice pot fi foarte neplăcute și pot afecta negativ rezultatele, în timp ce vântul însoțitor poate îmbunătăți alergarea. Din acest motiv, un vânt maxim maxim de până la 2 metri pe secundă este permis să ia în considerare înregistrarea realizată.

Sprinterii obțin de obicei rezultate mai mari în competițiile organizate la altitudini mai mari, datorită aerului diluat și rezistenței sale mai mici. În teorie, aerul rar îngreunează respirația, dar pentru o perioadă atât de scurtă de timp nu are niciun efect, deoarece oxigenul necesar pentru alergare este deja în fluxul sanguin și în mușchii sportivilor. Deși nu există restricții de înălțime, evenimentele de peste 1000 de metri sunt marcate cu „A”.

Înregistrează realizări în sprintul de 100 de metri

Sprinturile majore de 100 de metri, precum cele de la olimpiadă și campionatele mondiale, atrag un interes imens al spectatorilor, mai ales atunci când există șansa de a îmbunătăți recordul. Recordul mondial masculin a fost îmbunătățit de 12 ori de la introducerea cronometrării electronice în 1977. Cel mai bun timp actual este de 9,58 secunde și este deținut de Usain Bolt din Jamaica, pe care l-a realizat la Campionatele Mondiale de Atletism din 2009, pe 16 august. El s-a îmbunătățit cu cel mai bun precedent cu 0,11 secunde, care a fost și el.

Recordul feminin este deținut de Florence Griffith-Joyner, care este de 10,49 secunde din 16 iulie 1988.

Unele dintre realizări au fost umbrite de utilizarea substanțelor interzise, ​​medalia de aur fiind revocată în 1988 și palmaresul lui Ben Johnson șters.

Jim Hans, Ronnie Ray Smith și Charles Green au fost primii care au căzut sub bariera de 10 secunde în aceeași competiție la Jocurile Olimpice din 1968.