Lom, 8 iulie 2011.

civilă

Cel Lom Judecătoria districtuală, într-o ședință publică din ziua de douăzeci și trei iunie a anului două mii unsprezece, compusă din:

PREȘEDINTE: Boryana Alexandrova

cu participarea secretarului VM, având în vedere raportul judecătorului Alexandrova Gr.d. № 2003 privind inventarul din 2010, pentru a reglementa, a avut în vedere următoarele:

Cererile unite obiectiv au fost depuse cu temeiuri legale art 344 alin 1 pct. 1,2 din LC.

Reclamantul A.M.N., prin avocatul său în cauză - avocat. TK susține în declarația sa de reclamație că reclamantul se afla într-o relație de muncă cu un angajator MHAT „St.N. *** unde a lucrat ca bucătar pentru unități de nutriție dietetică, medicală și preventivă. La data de 03.12.2010 i s-a comunicat ordinul № 189/3.12.2010 prin care se obiecționează două declarații de voință ale angajatorului - pentru impunerea unei sancțiuni disciplinare „concediere” și încetarea raportului de muncă în temeiul art. 330, alin.2, pct. 6, supra art.190, pct. 1, pct. 3 și 4 din LC. El a afirmat că ordinul este ilegal, stabilind considerente detaliate; încetarea angajării sale este ilegală, prin urmare solicită instanței să emită o decizie prin care:

1. Să recunoască concedierea ca fiind ilegală și să o anuleze - art. 344, alin. 1, pct. 1 din Codul muncii;

2. Pentru a-l restabili la bucătarul anterior

3. obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

La o ședință de judecată, reclamantul personal și prin intermediul unui avocat. TK de la MAK susține revendicarea.

Declarația de creanță stabilește următoarele circumstanțe: pe baza ordinului № 189/03.12.2010 al Managerului MHAT Lom, încetarea angajării reclamantului, de la data notificării ordinului, în conformitate cu articolul 330, alin.2, pct. 6, supra art.190, pct. 1, pct. 3 și 4 din Codul muncii, supra cu Declarația de constatare № 3172/30.11.2010 - încălcări sistematice ale disciplinei muncii și abuz de încredere al angajatorului. Concedierea este ilegală și ordinul este ilegal, deoarece managerul nu a cerut explicații în legătură cu încălcările disciplinei muncii comise de ea, în mod alternativ că ordinul este ilegal deoarece nu a comis încălcări ale disciplinei muncii. .

În termenul prevăzut la articolul 131 din Codul de procedură civilă, inculpatul MHAT „St.N. *** prin avocatul reprezentanților săi procedurali NA de la MAK a prezentat un răspuns scris, care a contestat fondul cererii, a prezentat o opinie cu privire la circumstanțele pe care se bazează. Se subliniază că ordinul de concediere este motivat deoarece sunt descrise numeroase încălcări, documentate într-o declarație de constatare din 30.11.2010, unde sunt descrise încălcările comise, se precizează în mod explicit care sunt încălcările:

1. Nepotrivire în cantitățile de mâncare comandată și cantitățile celei preparate pentru ziua respectivă.

2. Prezența mai multor produse care nu sunt plasate în zonele desemnate.

3. Disponibilitatea produselor alimentare care nu sunt necesare pentru prepararea produselor finite pentru ziua respectivă

4. Prezența articolelor care nu au legătură cu prepararea produselor alimentare.

5. Igiena precară la locul de muncă.

El cere instanței să respingă cererile ca nefondate și nedovedite. El expune considerații detaliate în note scrise. Ei pretind cheltuieli.

Instanța, după ascultarea opiniilor părților, a evaluat probele adunate în cauză, în mod individual și în totalitate, a constatat că următoarele au fost stabilite pe partea de fapt:

După cum se poate vedea din contractul de muncă №169 din 26.02.2003, reclamanta se afla într-o relație de muncă permanentă cu pârâta, în virtutea căreia a deținut funcția de maestru bucătar în firma intimată, cu un loc de muncă - bucătărie spital.

Prin ordinul nr. 234/17.11.2010 al Managerului societății, reclamantului i s-a impus o „remarcă” de penalizare în temeiul art. 188, punctul 1 și în conformitate cu cerințele art. 189, art. 193, alin. 1 și art. 194 LC. Întrucât reclamantul a dat o explicație .

La 30.11.2010 a fost emis un ordin către Managerul companiei, în virtutea căruia s-a format o comisie, cu sarcina de a efectua o inspecție în unitate pentru nutriție dietetică, medicală și de siguranță în prezența reclamantului și a fost întocmită o declarație a constatărilor, reflectând faptul că constatările inspectorilor sunt: ​​igiena precară, în toate amplasamentele inspectate de comisie, precum și faptul că în toate dulapurile există gândaci etc. În legătură cu inspecția și constatările sale, a fost emis administratorului un ordin № 248/01.12.10, pe baza căruia reclamanta trebuia să dea explicații scrise, în aceeași zi în care a depus o explicație scrisă, semnată personal.

La 03.12.10 pe baza ordinului № 189 în temeiul art. 330, alin. 2, pct. 6 din Codul muncii, supra art. 190, pct. 1, pct. 3 și 4 - pct. I din LC și în legătură cu a fost denunțată o declarație de constatare № 3172/30.11.10 TPO cu reclamantul, cu impunerea celei mai severe sancțiuni disciplinare. Ordinul a fost comunicat reclamantei la data de 03.12.2010 în persoană, ceea ce este certificat prin semnătura sa.

Dovezi orale au fost, de asemenea, colectate în acest caz. Interogat în calitate de martori:

Martora SC, care lucrează în compania pârâtă ca manager al unui depozit de alimente, susține că este obligată să dea Sf. G. în calitatea sa de bucătar alimentar, după prezentarea unui calcul pregătit de ea, adică de ce și de câte produse alimentare are nevoie în conformitate cu cererea pentru ziua respectivă. Și Sf. G. care parte ar trebui să le dea reclamantei. Ea susține că nu ar fi trebuit să găsească atât de multe produse „de prisos” în timpul inspecției.

Galya Milanova - în funcție - personal și șef de resurse umane a spus că a fost unul dintre membrii comisiei care a efectuat o inspecție bruscă în bucătăria spitalului Lom la 30.11.2010. Ea susține că inspecția a găsit și a găsit mare cantități de alimente, care în mod intenționat nu au fost incluse în alimentele gata de consum, deoarece se face un calcul pentru produsele necesare și pe baza acestora se prepară mâncarea comandată pentru ziua respectivă, adică. toate alimentele trebuie incluse în alimentele care sunt pregătite pentru ziua respectivă.

Sf. Pavlinka Tsvetanova, care lucrează ca contabil în compania pârâtă, membru al comisiei care a efectuat o inspecție la 30.11.2010, susține că a fost impresionată că există o discrepanță în alimentele comandate și preparate, adică. cel solicitat este mai mic, iar cel pregătit este mai mult, ceea ce este în detrimentul cantității acestuia, adică. mâncarea preparată are o greutate redusă, care nu îndeplinește cerințele de calitate.

Martorul R.G. - în calitate de bucătar la șeful MHAT Lom, susține că ea este persoana care ia produsele alimentare necesare, care sunt determinate pe baza unei cărți de prescripție electronice și astfel luate, le transmite reclamantului, care ar trebui să le investească în preparatele preparate mâncare pentru ziua respectivă. De asemenea, ea susține că atât ea, cât și întregul personal de lucru poartă pentru a menține igiena în incintă.

În situația de fapt astfel stabilită, instanța trage următoarele concluzii juridice:

Cu privire la creanța în temeiul art. 344 alin. 1 pct. 1 din LC:

Cererea formulată este admisibilă din punct de vedere procedural.

Considerat pe fond, este nefondat.

În cazul de față, raportul de muncă al reclamantului a fost reziliat unilateral de către angajator în temeiul art. 330, alin. 2, pct. 6 din Codul muncii din cauza concedierii disciplinare, întrucât i s-a impus o sancțiune disciplinară „concediere” cu ordinul № 189/3.12.2010. Ordinul procedural reproduce două declarații ale testamentului angajatorului - în prima sa parte impune o pedeapsă de concediere, datorită căreia raportul de muncă se încetează în temeiul art. 330, alin. 2 pct. 6 din LC. Instanța consideră că ordonanța procesuală obiectivează în mod clar voința angajatorului; semnat de reclamant; a înțeles semnificația acesteia și drepturile ei nu au fost încălcate. În mod formal, cerința art. 193, alin 1 din Codul muncii - înainte de a fi impusă sancțiunea disciplinară, angajatorul îi ceruse explicații scrise în scris, iar reclamanta a depus astfel de explicații scrise, reiese din probele acceptate în cauză.

Ordinul emis pentru aplicarea unei pedepse de concediere se bazează pe art. 190, alin. 1, pct. 3 și pct. 4 din Codul muncii - din cauza încălcărilor sistemice și abuzului de încredere al angajatorului

În ceea ce privește încălcările sistemice ale disciplinei muncii:

Instanța împărtășește pe deplin opinia avocatului reclamantului potrivit căreia practica instanțelor judecătorești, pentru ca să existe încălcări sistematice ale disciplinei muncii, este necesar ca angajatul să fi comis trei sau mai multe încălcări ale disciplinei muncii. Tipul și gravitatea încălcărilor individuale sunt irelevante. În speță, s-a stabilit că reclamantul a săvârșit două abateri disciplinare, ceea ce nu se stabilește că aceste încălcări sunt încălcări sistemice ale disciplinei muncii în sensul articolului 190, strada 1, punctul 3 din LC.

Neîndeplinirea, calitatea slabă sau performanța ineficientă a funcțiilor de muncă este întotdeauna neîndeplinirea obligațiilor de muncă. Atunci când neîndeplinirea obligațiilor de muncă nu se datorează capacităților obiective ale angajatului, ci comportamentului său intenționat sau neglijent, ca în acest caz, există o încălcare a disciplinei muncii. Poate fi atât sistematic, cât și manifestat prin acțiuni sau inacțiuni unice. O astfel de neîndeplinire a obligațiilor de muncă este sancționată în conformitate cu regulile de solicitare a răspunderii disciplinare. Demiterea este unul dintre tipurile de sancțiuni disciplinare/cele mai severe/și au, de asemenea, un caracter preventiv, atât împotriva celor vinovați, cât și împotriva celorlalți angajați din compania respondentă. Reclamanta a comis încălcări ale disciplinei muncii, iar pedeapsa aplicată concedierii sale este adecvată, deoarece sancțiunea este în concordanță cu gravitatea încălcărilor, circumstanțele în care au fost comise și natura necritică a reclamantei. Acest lucru indică faptul că încălcările constatate ale funcțiilor de muncă ale lui N. nu sunt rezultatul lipsei de calități, ci constituie neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor de muncă și nerespectarea regulilor tehnice și tehnologice, ceea ce reprezintă o încălcare a disciplina muncii. .

Enumerarea mai multor tipuri de abateri disciplinare în textul articolului 190 alineatul (1) din Codul muncii este doar orientativă și nu limitează subiectul autorității disciplinare să impună concedierea disciplinară în alte cazuri de încălcare disciplinară suficient de gravă, ceea ce permite în mod explicit acest lucru posibilitatea altor încălcări grave ale disciplinei muncii).

Temeiurile de fapt declarate în motivele deciziei atacate acoperă suficient semnele motivului „abuzului de încredere al angajatorului” pentru concedierea disciplinară. Pe de altă parte, instanța nu împărtășea înțelegerea reprezentantului legal al reclamantei că ordinul de concediere nu a fost specificat și a respins această obiecție ca neîntemeiată.

În ceea ce privește abuzul de încredere al angajatorului:

Abuzul de încredere al angajatorului înseamnă utilizarea încrederii angajatorului în angajat pentru a obține în mod ilegal un anumit beneficiu pentru acesta din urmă sau pentru altul sau în detrimentul angajatorului. Este constitutivă numai atunci când este comisă intenționat, presupune intenție în extragerea beneficiului sau în prejudiciul angajatorului. În acest sens, acuzațiile pârâtei de intenție de a aduce prejudicii reclamantului, instanța consideră că acest motiv este dovedit. S-a stabilit că reclamantul, cu presupusele încălcări în temeiul articolelor unu până la cinci, urmărea să beneficieze pe sine sau pe o altă persoană, afectând astfel angajatorul prin acțiunile întreprinse./în acest sens decizia № 232 din 02.05.1995 sub nr. cadastral. № 1209/94 din al treilea an de aeronave /.

Angajatorului îi revine obligația de a dovedi presupusele încălcări ale disciplinei muncii care au condus la un abuz de încredere al angajatorului, pe care instanța îl consideră comis de către inculpat în cadrul procedurii.

În primul punct a comenzii se notează „În timpul inspecției s-a constatat o discrepanță în cantitățile de alimente comandate și cantitățile de alimente preparate. Având în vedere poziția deținută de reclamantă, pârâtul i-a încredințat-o, având încredere în ea că va pregăti mâncare în cantitate și calitate care să îndeplinească anumite cerințe de reglementare.Aceste alimente sunt consumate de angajații companiei, de persoanele bolnave cazate în spital. Pregătirea unor astfel de alimente într-o greutate redusă și fără a îndeplini cerințele de calitate, cu neutilizarea tuturor produselor și condimentelor necesare în prepararea unui aliment, se face în scopul creării deliberate a excedentelor și pentru o perioadă lungă de timp și este perceput ca un abuz al încrederii acordate de angajator pentru a investi corect în produsele alimentare pregătite toate produsele necesare, conform reglementărilor, și a subminat, de asemenea, etica profesională a profesiei. În plus, reclamanta a abuzat de încrederea plasată în ea de angajator.

În al doilea punct se afirmă că există multe produse alimentare care nu sunt plasate în locurile desemnate. În contextul acestei constatări se află datoria impusă de fișa postului: să fii responsabil pentru depozitarea corectă a produselor și ustensilelor de bucătărie, să menții ordinea și igiena necesară la locul de muncă în care sunt preparate mâncarea și nu să stochezi obiecte și lucruri care nu au atitudine față de prepararea alimentelor. Nerespectarea obligației astfel impuse ei este un abuz al încrederii angajatorului.

La paragraful trei din ordin se precizează că există produse alimentare care nu sunt necesare pentru prepararea produselor finite pentru ziua respectivă. Este incontestabil că angajatorul ei a avut încredere că ea, în calitate de bucătar, că mâncarea pentru bolnavi va fi pregătită cu respectarea cu strictețe a cerințelor de igienă și în conformitate cu procedurile de calcul al acestora. Nerespectarea acestor cerințe de către reclamantul este un abuz de încredere al angajatorului și nerespectarea eticii profesionale. Se afirmă că încălcările au fost descoperite la 30.11.2010.

În al patrulea paragraf al comenzii se afirmă că există articole/individualizate în declarația constatărilor, care este o parte integrantă a comenzii în sine: scutece etc. materiale sanitare și igienice/care nu au nicio legătură cu prepararea produselor alimentare, care este percepută de inspectori ca fiind deosebit de cinică și ofensatoare pentru instituția medicală. În plus, reclamanta a abuzat de încrederea acordată de ea de către angajator pentru a-și îndeplini corect atribuțiile în conformitate cu fișa postului său și cu sistemul de valori și morala general acceptate:

- Să lucreze în conformitate cu standardele și practicile;
- Să aveți încredere în prepararea preparatelor de calitate din produse de înaltă calitate;
- Pentru a avea grijă ca toate preparatele din meniu să fie pregătite cu atenție la detalii, în conformitate cu rețetele și standardele de rețete;
La al cincilea punct din comandă se menționează/igiena este proastă/în declarația constatărilor se reflectă că în toate spațiile inspectate - igienă foarte proastă, există gândaci în toate dulapurile /. Afirmația reprezentantului legal al reclamantului conform căreia constatarea unei igiene precare nu l-a preocupat pe reclamant nu este gravă. Cel puțin, a fost obligată să semnaleze pentru a lua măsuri adecvate împotriva insectelor. Gătitul într-un astfel de mediu dăunează fără îndoială prestigiului spitalului, ceea ce îi dăunează. Prin lipsa ei de mai sus, reclamanta a abuzat de încrederea acordată de angajator pentru a respecta corect cerințele igienice și sanitare și starea unității de bucătărie.

În acest sens, sunt mărturiile martorilor interogați, mărturiile lor erau conectate logic și coerente și corespund cu ceea ce se afirmă în declarația constatărilor.

Din cele de mai sus, instanța consideră că ordonanța care impune o „concediere” a sancțiunii disciplinare este legală în ceea ce privește încălcările menționate la punctul II - punctele unu până la cinci, cu care reclamantul a abuzat de încrederea angajatorului - articolul 190, punctul 4. CT. Încălcările constatate sunt grave și fiecare dintre ele determină impunerea celei mai severe sancțiuni disciplinare „concediere”. Ordinea din părțile indicate este motivată, s-a respectat procedura de impunere a unei sancțiuni disciplinare, pe baza căreia s-a încetat raportul de muncă. În acest sens, ordinea legală ar trebui confirmată și confirmată în partea în care încetează angajarea în temeiul art. 330, paragraful 2, punctul 6 din LC .

Instanța consideră că argumentele avocatului reclamantului pentru nelegalitatea ordinului №189/03.12.2010 pentru indicarea incorectă a normei aplicabile a LC sunt de nesuportat. Cerințele stabilite în mod obligatoriu ale ordinului de concediere sunt limitate în prevederile art. 195, alin. 1 din LC și se referă la specificarea contravenientului, încălcarea, timpul săvârșirii, pedeapsa și textul legal. Ordinul de concediere contestat din 03.12.2010 conține detalii exacte și clar scrise. Angajatorul a introdus în textul ordinului norma legală aplicabilă în mod specific și tocmai acesta este art. 190, alin. 1, punctele 3 și 4 din Codul muncii, întrucât faptele indicate, reprezentând o încălcare a disciplinei muncii, intră tocmai în sfera sa de aplicare. Norma legală indicată - art. 330, alin. 2, pct. 6 din Codul muncii nu are legătură cu prevederile legale de fond aplicabile, ci reglementează cazurile în care se încetează raportul de muncă, reglementat în art.188.189.190.192-195 din Codul muncii.

Având în vedere cele de mai sus, demiterea reclamantului este legală, iar cererea în temeiul art. 344, alin. 1, punctul 1 din LC ar trebui respins ca nefondat.

Cu privire la cererea cu temei legal, art. 344 alin. 1 pct. 2 din LC:

Cererea formulată este admisibilă din punct de vedere procedural.

Considerat pe fond, este nefondat.

Reclamantul a depus în condiții de fuziune obiectivă și o cerere cu temeiuri legale art 344 alin 1 pct. 2 din Codul muncii pentru restabilirea funcției deținute până la concediere. Având în vedere rezultatul cauzei cu privire la cererea principală și concluzia cu privire la legalitatea concedierii reclamantului și având în vedere caracterul accesoriu al creanței în temeiul art. Instanța nu va comenta cu privire la Ordinul № 234/17.11.2010 al Managerului MHAT Lom, care a impus reclamantului o „Remarcă” de penalizare, întrucât nu este atacată de reclamant și a intrat în vigoare.

Suntem ghidați de considerațiile enunțate, instanța

Respinge cererea depusă de A.M.N. cu PIN ********** *** prin avocatul T.K. împotriva, MHAT „St.N. ***, reprezentată de Dr. N. ***, cu temeiuri legale art. 344, alin. 1, pct. 1 din Codul muncii pentru recunoașterea concedierii făcute prin Ordinul № 189/03.12.2010 pentru încetarea angajării din cauza sancțiunii disciplinare impuse „concedierea” ca ilegală, ca NEFONDAT.

Respinge cererea depusă de A.M.N. cu cod PIN, ********** *** prin avocatul T.K. împotriva MHAT „St.N. ***, reprezentată de Dr. N. ***, cu temeiuri legale art. 344, alin. 1, pct. 2 din Codul muncii pentru restabilirea poziției anterioare „bucătar” în MHAT „St.N. ***, ca NEFONDAT.

Decizia poate fi atacată în termen de 2 săptămâni, începând cu 08.07.2011, în fața instanței judecătorești din Montana.