Burgas, № 874/23.05.12.

decizie

ÎN NUMELE OAMENILOR

CURTEA ADMINISTRATIVĂ a orașului Burgas, într-o ședință judecătorească din data de 24 aprilie, în anul două mii douăsprezece, compusă din:

JUDECĂTOR: LILIA ALEKSANDROVA

cu secretarul MV, având în vedere raportul judecătorului Alexandrova Adm. № 78 conform inventarului pentru anul 2012 și pentru a reglementa, luați în considerare:

Procedurile în cauză se desfășoară prin ordinul art.197 din TPSC.

Reclamantul IDA, cu PIN: ********** a contestat decizia № 127/21.11.2011. al directorului TD al Agenției Naționale pentru Venituri, Burgas, care a confirmat avizul de arestare emis în temeiul 1488/2010/0000017 din data de 13.10.2011. emis de un contractor public la TD al Agenției Naționale pentru Venituri, Burgas. Solicită instanței să anuleze decizia atacată ca fiind ilegală și a decis că încalcă regulile procedurale administrative ale TSSPC.

Recurentul și inculpatul nu s-au prezentat la ședință. Cu intrare scrisoare №3328/23.04.2012 reclamantul a făcut cereri de probă.

Din probele adunate în caz, instanța a constatat următoarele:

Cu un decret de impunere a măsurilor de precauție № 1488/2010/000016/13.10.2011. (art. 27) emis de un executor public la TD al Agenției Naționale de Venituri, Burgas, pe baza art. 200 din TPSC și art. 202, în legătură cu art. 195, alin. 1-3 din TPSC o măsură de precauție măsura sechestrului pe remunerația lunară primită de reclamant în închisoarea Burgas. Decretul a fost comunicat la 22.12.2011.

În conformitate cu art. 202, alin. 2 din TPSC, coroborat cu art. 215, alin. 1, punctul 2 din TPSC, un executor public la TD al Agenției Naționale a Veniturilor din Burgas a emis un aviz de arestare № 1488/2010/000017/13.10.2011. Notificarea a fost notificată reclamantului la 29 octombrie 2011.

Instanța, având în vedere situația de fapt stabilită și probele adunate în cauză, ținând seama de dispozițiile legale aplicabile, consideră că recursul este nefondat.

În conformitate cu art. 195, alin. 1 și alin. 2 din TSSPC, creanțele publice stabilite și datorate sunt supuse garanției, deoarece garanția este asigurată atunci când fără aceasta va fi imposibilă sau dificilă colectarea datoriei publice, inclusiv atunci când aceasta este reprogramată. sau amânat. Conform art. 198, alin. 1 din TPSC, garanția se efectuează: 1. prin impunerea unei executări silite asupra imobilelor sau navei; 2. cu sechestru de bunuri mobile și creanțe ale debitorului; 3. cu poprirea conturilor debitorului; 4. cu sechestrarea bunurilor în cifra de afaceri a debitorului, întrucât, conform alin. 2, executorul public poate impune mai multe tipuri de garanții în valoare totală până la suma creanței. Respectiv, normele art. 200-art. 207 din TPSC prevăd procedura de impunere a sechestrului și executării silită, precum și efectul acestora.

Norma art.446 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevede că, dacă executarea vizează remunerația sau orice altă remunerație pentru muncă, precum și o pensie, a cărei cuantum este peste salariul minim, pot fi deduse numai: 1. dacă persoana condamnată primește până la 300 BGN pe lună - un sfert, dacă este fără copii și o cincime, dacă este cu copii pe care îi susține; 2. dacă persoana condamnată primește de la 300 BGN la 600 BGN pe lună - o treime, dacă este fără copii și un sfert, dacă are copii, pe care îi susține; 3. dacă persoana condamnată primește de la 600 la 1200 BGN pe lună - o a doua parte, dacă este fără copii și o treime, dacă este cu copii, pe care o susține; 4. dacă persoana condamnată primește peste 1.200 BGN pe lună - excesul de peste 600 BGN, dacă este fără copii și excesul de peste BGN 800, dacă are copii, pe care îi sprijină.

După cum se poate observa din cele de mai sus, legiuitorul a prevăzut că garanția este furnizată atunci când va fi imposibil sau dificil de colectat creanțe publice și își propune să împiedice tranzacțiile și acțiunile cu proprietatea persoanei.

Procedurile de asigurare sunt strict reglementate, iar executorului public i se conferă puterea de a impune numai măsurile de asigurare prevăzute de legiuitor. Dispozițiile articolului 213 din TPSC reglementează ce proprietate nu poate fi executată și, prin urmare, care proprietate nu ar putea servi drept garanție pentru creanțele publice stabilite și datorate. Deoarece TPSC prevede în mod explicit pentru care proprietatea nu ar putea fi folosită pentru executare, respectiv nu poate servi drept garanție, regulile CPC nu se aplică, deoarece, în conformitate cu § 2 din TPSC, se aplică numai cazurilor care nu sunt reglementate de acest cod. prevederile APC și CPC.

Remunerația primită de solicitant pentru munca pe care a prestat-o ​​în închisoarea din Burgas nu se încadrează în excepțiile prevăzute în mod explicit în norma articolului 213 din TPSC. Nu este o remunerație a muncii, nu este o prestație de muncă, o pensie sau o bursă - până la 250 BGN pe lună, nu este o prestație de securitate socială, inclusiv pentru șomaj sau prestații sociale, asigurate de bugetul de stat sau municipal.

Reclamantul ispășea o pedeapsă privativă de libertate și nu era angajat, respectiv nu era plătit. Conform articolului 77, paragraful 1 din Legea cu privire la executarea pedepselor și detenției în custodie (LESD) în timpul executării pedepsei, deținuții au dreptul la muncă corespunzătoare, conform articolului 78, paragraful 1 și paragraful 2 din LESD pentru la fiecare muncă în afara muncii voluntare neremunerate și a obligațiilor de menținere a ordinii și igienei, deținuții primesc o anumită parte determinată printr-un ordin al ministrului justiției, dar nu mai puțin de 30 la sută din remunerația pentru munca depusă.

În acest caz, nu există nicio relație de muncă în sensul Codului muncii, în măsura în care LESD prevede că partea deținuților aflați în muncă are drept scop corectarea persoanelor condamnate și resocializarea acestora. De asemenea, munca deținuților se desfășoară nu numai pentru a primi remunerație, ci există și alte consecințe furnizate în mod explicit, altele decât cele inerente unui raport de muncă - de exemplu, atunci când se calculează termenul de închisoare, două zile lucrătoare sunt considerate trei zile de închisoare, regimul strict poate fi înlocuit cu unul general cu comportament bun și o atitudine pozitivă față de muncă și studiu timp de cel puțin două luni după ce minorul a fost plasat sub un regim strict.

Ar trebui luată în considerare și dispoziția articolului 78 alineatul (3) din LESD, potrivit căreia deținuții pot fi deduși în conformitate cu legile aplicabile, dar nu mai mult de două treimi din remunerația lor, deoarece această restricție nu se referă la deduceri sub o obligație de întreținere. Prin această dispoziție, legiuitorul a prevăzut în mod explicit posibilitatea de a face deduceri din remunerația primită de deținuți.

În plus, trebuie remarcat faptul că legiuitorul a asigurat un anumit venit ca nedeschis pentru a asigura capacitatea persoanei de a-și satisface nevoile lunare minime de adăpost, hrană și îmbrăcăminte. Articolul 84, paragraful 2 și alineatul 3 din LESD prevede în mod explicit că deținuții au dreptul la: 1. hrană gratuită, suficientă în compoziție chimică și calorică, conform tabelelor aprobate de ministrul justiției în coordonare cu ministrul justiției. și ministrul finanțelor; 2. timp de somn continuu nu mai puțin de 8 ore pe zi; 3. un pat independent, îmbrăcăminte gratuită, încălțăminte și lenjerie de pat conform tabelelor aprobate de ministrul justiției; 4. asigurări de sănătate din momentul detenției; contribuțiile de sănătate ale deținuților sunt pe cheltuiala bugetului de stat și sunt transferate prin intermediul Ministerului Justiției, deoarece muncitorii primesc o rație crescută de alimente în conformitate cu natura muncii prestate. Având în vedere drepturile deținuților astfel prevăzuți, aceștia sunt plasați într-o situație în care nu au nevoie de sume de bani pentru a satisface necesitățile minime ale vieții.

Întrucât sumele primite de reclamant pentru munca sa în închisoarea din Burgas nu se încadrează în excepțiile prevăzute în mod explicit de legiuitor, nu există nici un obstacol în calea impunerii unei măsuri asigurătorii și acestea servesc la rambursarea obligațiilor publice stabilite ale persoanei, ca corect acceptat de organul administrativ în decizia atacată.

Motivat de cele de mai sus, Curtea Administrativă din Burgas,

REZIDEAZĂ recursul I.D.A. cu PIN: ********** împotriva deciziei № 127/21.11.2011. al directorului TD al Agenției Naționale pentru Venituri, Burgas, care a confirmat avizul de arestare № 1488/2010/000017/13.10.2011. emis de un contractor public la TD al Agenției Naționale pentru Venituri, Burgas.

Decizia este definitivă și nu poate fi atacată.